Figura lui Miklos Horthy este sinonima cu istoria Ungariei interbelice.
In schimb, este exact ca ii repugnau creatiile Art nouveau si Secession, lucru pe care Horthy pare sa-l aprobe implicit..
De altfel, el ofera o viziune idealizata a inclinatiei lui Franz Joseph pentru arte, desi acesta din urma nu se ducea decat foarte rar la spectacole si nu vizita expozitii decat din obligatie.
Viena il seduce pe Horthy prin oferta muzicala si artistica, cu toate ca se pare ca o prefera de departe pe prima celei de-a doua.
Horthy il va agata pe peretele biroului sau de la domeniul Kenderes; nu au mai ramas decat fotografii facute in casa inainte de al Doilea Razboi Mondial si toti biografii din perioada interbelica il mentioneaza ca o marturie a fidelitatii lui Horthy fata de imparat.
Franz Joseph afla de existenta portretului si cere sa-l vada.
Bineinteles, se ascunde de principalul interesat, dar ceilalti aghiotanti, ca si valetii monarhului gasesc ca portretul este foarte asemanator cu originalul si-l incurajeaza pe Horthy nu numai sa-l termine, ci si sa arate rezultatul.
In timpul unui sejur la Bad Ischl, are curajul sa faca un portret al lui Franz Joseph, pe care-l cunoaste acum de mai multi ani, il picteaza asa cum il vede atunci, in tinuta de vanatoare.
Isi face un obicei din a se duce in fiecare dimineata si progreseaza rapid.
Se duce deci la Muzeul de Istorie a Artei din Viena (Kunsthistorisches Museum) si copiaza ce-i place, adica scene de vanatoare, cai si peisaje.
Horthy stie deja sa deseneze in virtutea educatiei sale navale, dar a priori nu are nici un simt artistic.
El cauta sa profite de timpul liber si decide sa invete sa picteze: ii este recomandat profesorul Johannes Mayerhofer (1859-1925), de la care ia lectii.
Si-a instalat familia intr-o casa la Baden, unde va locui pana la sfarsitul Primului Razboi Mondial.
Traducere de Lia Decei Fragment din carte: De serviciu o zi din doua si apoi in permisie o luna intreaga, Horthy dispune de mari perioade de timp liber la Viena.
Dincolo de figura controversata a lui Horthy, cartea de fata este in egala masura o cuprinzatoare fresca a Ungariei dintre cele doua mari razboaie – o istorie ale carei ecouri in prezent sunt inca vii. Lasand in urma cliseele istoriografiilor nationale si polemica nationalista, Catherine Horel este primul istoric care alcatuieste biografia regentului Ungariei pe baza unei documentari vaste, reusind sa impuna o viziune noua, critica si obiectiva.
In ultimii ani, e asezat pe piedestal de regimul Viktor Orban, in galeria eroilor natiunii maghiare.
In procesele de la Nurnberg nu va sta insa pe banca acuzatilor, ci in boxa martorilor, iar sfarsitul vietii si-l va trai in liniste la Estoril, la fel ca alti mari exilati ai epocii (intre care si Carol II, fostul rege al Romaniei).
In memoria istorica a romanilor – si nu numai a lor –, Horthy este tipul dictatorului fascist, in rand cu Adolf Hitler si Benito Mussolini, iar numele sau echivaleaza cu ocupatia, deportarile si abuzurile contra populatiei civile din Transilvania de Nord in anii 1940–1944.
De el se leaga renasterea tarii dupa destramarea Imperiului si incercarile de a recupera teritoriile pierdute la Trianon.
Figura lui Miklos Horthy este sinonima cu istoria Ungariei interbelice
