Studiu despre formele de viață și de gândire din secolele alXIV-lea și al XV-lea în Franța și în Țările de Jos„Va deveni oare vreodată sesizarea conținutului esențial, care asălășluit în acele forme, obiectul cercetării istorice?" JohanHuizingaAcest studiu clasic despre artă, viață și gândirea din Franțași Țările de Jos în secolele al XIV-lea și al XV-lea este unadintre cele mai pătrunzătoare analize ale perioadei medievale.
Aflat încă sub interdicție la DeSteeg, Johan Huizinga moare la 1 februarie 1945, cu doar câteva luniînainte de încheierea războiului..
Este eliberat anul următor, darnu se poate reîntoarce la Leiden. În 1941, după ce ține undiscurs în care critică influența germană asupra culturiiolandeze, este arestat de naziști. În același an, Huizingae ales vicepreședinte al Comitetului Internațional pentru cooperareintelectuală al Ligii Națiunilor. În anii următori publică cele mai cunoscute cărți alesale: (1918), (, 1919) și , apărută 1938.
Articolele lui despreistoria vechiului oraș îi aduc notorietatea în lumea universitarăși un loc la catedra de istorie a Universității din Groningen, underămâne până în 1915, când începe să predea la Universitateadin Leiden.
Diploma de doctor o obține în 1897 și apoi, timp de șapteani, predă la liceul municipal din Haarlem.
A urmat liceul din același oraș și apoi a făcutstudii de filosofie la Universitatea din Groningen între anii 1891și 1896, pe care le-a continuat pentru un an la Universitatea dinLeipzig.
Scriind cartea de față, privireane-a fost îndreptată, parcă, spre profunzimile unui cercrepuscular, ale unui cer sângeriu, apăsător și crâncen, plin deplumb amenințător și de false sclipiri de aramă." Johan HuizingaIstoric, filosof al culturii și unul dintre fondatorii istorieiculturale moderne, Johan Huizinga s-a născut la Groningen, pe 7decembrie 1872.
Năpădirea nucleului vital al gândirii de către atâteași atâtea forme de gândire vechi, tiranice, veștejirea șirigidizarea unei civilizații bogate — acesta este conținutulprincipal al paginilor ce urmează.
Vedem Evul Mediu târziu prinintermediul psihologiei și gândirii artiștilor, teologilor,poeților, cronicarilor de curte, al prinților și oamenilor de statai vremii, devenind astfel martorii splendorii și simplitățiivieții medievale.„Am încercat aici să privim secolele al XIV-lea și al XV-lea nuca pe o prevestire a Renașterii, ci ca pe sfârșitul Evului Mediu,iar civilizația medievală din ultima epocă a vieții ei ca pe unpom cu fructe prea coapte, ajuns la deplina lui maturitate șidezvoltare.
Printre alte subiecte, autorulexaminează violența vieții medievale, ideea de cavalerism,convențiile legate de iubire, viața religioasă, viziunea asupramorții, simbolismul ce se afla întrețesut în pânza vieții de zicu zi și sentimentul trăirii estetice.
Ocapodoperă a genului, cartea demonstrează că disparițiacavalerismului a reflectat spiritul timpului și că eroii șievenimentele epocii nu au constituit un preludiu al Renașterii șinici n-au purtat semințele unei culturi pe cale de a lua ființă, ciau fost semnele epuizării celei vechi.
Studiu despre formele de viață și de gândire din secolele alXIV-lea și al XV-lea în Franța și în Țările de Jos„Va deveni oare vreodată sesizarea conținutului esențial, care asălășluit în acele forme, obiectul cercetării istorice?" JohanHuizingaAcest studiu clasic despre artă, viață și gândirea din Franțași Țările de Jos în secolele al XIV-lea și al XV-lea este unadintre cele mai pătrunzătoare analize ale perioadei medievale
