Care sunt rădăcinile agresivităţii umane? Cum putem explicaresorturile războaielor sau ale regimurilor opresive? Pornirilenoastre violente ţin de animalitatea noastră ori constituie, maicurând, o determinantă culturală? Încercând să-şi croiască ocale dincolo de instinctualismul lui Konrad Lorenz şi alneodarwiniştilor şi dincolo de behaviorismul lui Skinner (pentrucare violenţa este o condiţionare strict socială), Fromm distingeîntre două chipuri fundamental diferite ale agresivităţii.
Teoria lui Freud despre agresivitate şi distructivitateBibliografie.
Despre ambiguitatea speranţeiAnexă.
TIPURI DE AGRESIVITATE ŞI DISTRUCTIVITATEŞICONDIŢIILE LOR SPECIFICEAgresivitatea benignăAgresivitatea malignă: premiseAgresivitatea malignă: cruzimea şi distructivitateaAgresivitatea malignă: necrofiliaAgresivitatea malignă: Adolf Hitler, un caz clinic de necrofilieEpilog.
DOVEZI ÎMPOTRIVA ABORDĂRII INSTINCTUALISTENeurofiziologiaComportamentul animalPaleontologiaAntropologiaPARTEA A TREIA.
INSTINCTIVISM, BEHAVIORISM, PSIHANALIZĂInstinctualiştiiTeoreticieni ai mediului şi behavioriştiInstinctualism şi behaviorism: diferenţe şi asemănăriContribuţia psihanalitică la înţelegerea agresivităţiiPARTEA A DOUA.
Instincte şi pasiuni umanePARTEA ÎNTÂI.
LaEDITURA TREI au mai apărut: , şi ?.
CuprinsPrefaţăTerminologieIntroducere.
Este un volum dereferinţă pentru ştiinţele sociale, dar şi un răspuns în cheiecritic-umanistă la pesimismul lumii de azi.
Erich Fromm (1900–1980), sociolog şi psihanalist, a făcut partedin Şcoala de la Frankfurt, iar în 1933 a emigrat în SUA.
Dacă,pe de o parte, se poate vorbi despre o agresivitate „defensivă" saude supravieţuire, moştenită pe linie biologică, pe de cealaltăparte descoperim agresivitatea „malignă", pura distructivitate,care incită la violenţă din motive ce rezidă în caracterul uman.
Considerând-o ca pe o deformare a personalităţii, şi nu ca pe undat inevitabil al naturii umane, Fromm descrie patimadistructivităţii trecând prin visele pacienţilor lui Freud, prinsadismul birocratic al lui Stalin şi încheind cu „necrofilia" luiHitler.
Prezenta carte constituie cea mai închegată construcţie teoreticăa lui Erich Fromm, combinând date din neurofiziologie, antropologie,preistorie, etologie şi, mai ales, psihanaliză.
Care sunt rădăcinile agresivităţii umane? Cum putem explicaresorturile războaielor sau ale regimurilor opresive? Pornirilenoastre violente ţin de animalitatea noastră ori constituie, maicurând, o determinantă culturală? Încercând să-şi croiască ocale dincolo de instinctualismul lui Konrad Lorenz şi alneodarwiniştilor şi dincolo de behaviorismul lui Skinner (pentrucare violenţa este o condiţionare strict socială), Fromm distingeîntre două chipuri fundamental diferite ale agresivităţii
