„In 1946, George Orwell spunea ca scrie pentru ca exista minciuni pe care vrea sa le denunte si fapte asupra carora vrea sa atraga atentia; in primul rand, spunea el, doresc sa fac sa se auda o voce.
Am scris multe dintre articolele cuprinse in aceasta carte cu acelasi sentiment: ca exista undeva o minciuna si ca sunt dator, fata de cei care nu o vad ori se complac in ea, sa o scot la iveala – sau, mai bine spus, sa o dau in vileag.
E ceea ce traim.“ – Horia-Roman Patapievici.
In Faust II, Goethe numea asta impunerea in mod legal a faradelegii.
Mecanismul, cinic si nerusinat, e foarte simplu: subordonarea justitiei fata de interesele de partid si legalizarea abuzurilor derivate din aceste interese prin scoaterea in afara legii a sanctiunilor legale prevazute impotriva lor.
Pentru a fi permanenta, ocuparea trebuia urmata de transformarea sistemului legal intr-un sistem de legalizare a incalcarilor legii.
Este ceea ce se petrece de cativa ani cu justitia, sub ochii nostri uluiti si neputinciosi.
Atunci propovaduia eliberarea de o dictatura care nu exista, acum profeseaza eliberarea de o conspiratie, a statului paralel, care nu exista.
Scopul, atunci si acum, era controlul statului prin ocuparea lui.
Devenita prin mistificare si distorsiune ortodoxia morala a unor politici din ce in ce mai agresive, minciuna asta ne-a marcat vietile atunci si continua sa ni le infecteze acum. „In 1946, George Orwell spunea ca scrie pentru ca exista minciuni pe care vrea sa le denunte si fapte asupra carora vrea sa atraga atentia; in primul rand, spunea el, doresc sa fac sa se auda o voce.
Am scris multe dintre articolele cuprinse in aceasta carte cu acelasi sentiment: ca exista undeva o minciuna si ca sunt dator, fata de cei care nu o vad ori se complac in ea, sa o scot la iveala – sau, mai bine spus, sa o dau in vileag
