Violette Toussaint este administratoarea unui cimitir dintr-un orasel din Burgundia.
Singura diferenta intre ei este data doar de lemnul din care le sunt facute sicriele: stejar, pin sau mahon.“ Apa proaspata pentru flori, Valerie Perrin.
Vecinii mei sunt morti.
Nu sunt lingusitori, ambitiosi, ranchiunosi, spilcuiti, meschini, generosi, gelosi, neglijati, curati, sublimi, draguti, zgarie-branza, zambitori, vicleni, violenti, indragostiti, morocanosi, ipocriti, blanzi, duri, blegi, rai, mincinosi, hoti, cartofori, puturosi, sinceri, unsi cu toate alifiile, optimisti.
Sunt de neinlocuit.
Nu citesc, nu platesc impozite, nu tin regim, n-au preferinte, nu-si schimba parerile, nu-si fac patul, nu fumeaza, nu fac liste, nu stau prea mult pe ganduri ca sa spuna ceva.
Nu au griji, nu se indragostesc, nu-si rod unghiile, nu cred in destin, nu-si fac promisiuni, nu figureaza in registrele Casei de Sanatate, nu plang, nu-si cauta cheile, ochelarii, telecomanda, copiii, fericirea.
Si va rugam sa ne credeti ca termenul de «furtunoase» nu e deloc exagerat.“ La Marseillaise„Vecinilor mei nu le este frica de nimic.
In scurt timp devine limpede ca gestul inexplicabil al lui Julien e strans legat de trecutul complicat al lui Violette.
Cu Apa proaspata pentru flori, Valerie Perrin le ofera cititorilor o poveste miscatoare, spusa pe un ton intim, despre o femeie care, in ciuda tuturor piedicilor, crede neabatut in fericire.„O carte plina de culoare, extrem de atractiva, opera a unui narator captivant.“ Kirkus Reviews„Aplauze furtunoase.
Aceasta din urma isi traieste viata in ritmul confidentelor vizitatorilor ei, dupa caz, amuzante sau miscatoare.
Programul lui Violette, mereu acelasi, e dat peste cap intr-o buna zi de sosirea lui Julien Seul – un comisar de politie din Marsilia –, care tine cu tot dinadinsul sa imprastie cenusa mamei sale, raposata de curand, peste mormantul unui necunoscut.
Diferitii participanti la inmormantari, vizitatorii fideli sau colegii – groparii, ingrijitorii si un preot – ii frecventeaza biroul ca sa se incalzeasca, iar acolo rasul, camaraderia si, uneori, lacrimile oaspetilor fac casa buna cu cafeaua pe care le-o ofera gazda.
Violette Toussaint este administratoarea unui cimitir dintr-un orasel din Burgundia
