Vechile manuale de istorie au impus tirania evenimentului.
De la Iulius Cezar la Cesare Borgia, Vlad Tepes si Trotki sau de la Rasputin si Che Guevara la Kennedy, Tito, Al-Gaddafi sau Saddam Hussein ori de la Maria Antoaneta si Golda Meir la Maica Tereza sau John Lennon („un om mai celebru decat Iisus Hristos”), toate aceste personaje, de facturi atat de diferite, dar intotdeauna controversate, au influentat intr-un fel unic si, adesea, neinteles la vremea lor, mutarile de pe imensa tabla de sah a Istoriei..
Nu mai sunt prezentate doar batalii si raz- boaie, ci este relevat rolul unor inovatii tehnologice, al unor circuite economice sau al unor obiceiuri de consum in stabilirea profilului dinamic al unei epoci.
Dincolo, insa, de aceste orientari istoriografice, in sub-constientul colectiv si in traditia culturala vor ramane intotdeauna vii tipologiile fascinante – si, adesea, grotesti – ale marilor personaje istorice, Cele care au reusit sa insufleteasca si sa influenteze decisiv epocile, dintr-o perspectiva sau alta.
S-a pus accent pe istoria economica si sociala in detrimentul celei politico-militare, apelandu-se la conceptul „Istoriei totale”, care prezinta toate aspectele unei societati intr-un context dat, subliniindu-se conexiunile acestora cu evolutia omului de rand sau a unei clase sociale. (Churchill – si nu doar el – a aratat ca „Istoria e facuta de invingatori”...)Ulterior, cotidianul si istoria „non-factuala”, devenirea de zi cu zi a societatii, studiata pe baza destinului omului de rand, au reprezentat noi directii de dezvoltare a unor asemenea studii.
Istoria unui popor, tari, civilizatii sau culturi era vazuta strict ca o inlantuire de evenimente politice sau militare, a caror selectie era facuta si orientata mai mult sau mai putin tezist, pentru a demonstra o concluzie prestabilita.
Vechile manuale de istorie au impus tirania evenimentului
