Primul om care s-a preocupat de biodiversitate a fost biblicul Noe, caci el a incarcat cate o pereche din animalele de pe pamant salvandu-le de la mortalul potop.
De asemenea, se da o descriere sumara a celor 30 de parcuri, de diferite categorii, de la noi din tara precum si a 12 Rezervatii naturale importante, necuprinse in parcuri.
Cartea se adreseaza biologilor, geografilor, studentilor, celor ce au activitatea profesionala legata de natura (silvicultori, fermieri, cadrastristi), si tuturor iubitorilor de natura, turisti si ONG-isti de mediu, precum si celor ce fac legile si parlamentarilor care le dau legitimitate..
Sunt prezentate numeroase exemple, etapele de parcurs pentru constituirea lor, legislatia nationala aferenta si a Uniunii Europene, la care trebuie sa ne aliniem, precum si lista obiectelor naturale, ale ariilor ocrotite si a vietuitoarelor (plante si animale) de la noi, care sunt ocrotite printr-o legislatie adecvata.
Acestea sunt astazi parcurile nationale si rezervatiile naturale.
Evolutia ideii de ocrotire a naturii si modul de constituire a parcurilor si rezervatiilor, fac obiectul cartii de fata.
A fost de aceea reluata ideea lui Noe, de a salva biodiversitatea si asigurarea perpetuarii vietuitoarelor prin adapostirea lor in locuri sigure.
Problema cea mai acuta a fost de a salva de la disparitie specii de plante si animale rare si periclitate, disparitia lor putand periclita insasi viitorul omenirii.
Au fost emise legi nationale si supranationale, au fost create organisme speciale si ocrotirea naturii a devenit o chestiune de prima importanta.
De la actiuni ale unor grupari de amatori si oameni de stiinta, ea a devenit o problema a conducerii statelor, apoi a organismelor internationale (ONU, UNESCO, UE, CE).
Pentru prevenirea unor astfel de distrugeri a aparut preocuparea de conservare a naturii, cum exista ea acum.
Pentru aceasta, el a luat tot mai mult din natura, ceea ce a dus la dezechilibre in cadrul biocenozelor, la disparitia unor specii si chiar la distragerea mediului fizic, al biotopurilor.
Aceasta pana la dezvoltarea unei specii beneficiara de un dar unic, cel al ratiunii, cu care a ajuns sa domine lumea.
Este Omul inarmat cu mijloacele pe care singur si le-a faurit, el a inceput sa ia din natura tot ce i-a fost necesar, nu doar pentru supravietuire, ci chiar pentru o super-vietuire, adica o imbunatatire continua a conditiilor de viata.
Evident, nimic nu a fost imuabil, in cadrul acestor biocenoze avand loc in continuu modificari de numar, au disparut specii, au aparut altele, viata, marele miracol al Creatiunii triumfand totdeauna.
Lupta pentru existenta si modificarile conditiilor de mediu (de biotop cum spunem acum) a dus la stabilirea unui echilibrul intre numarul de specii si de indivizi, ce ocupa un biotop constituindu-se unitati de viata (biocenoze cum le numim astazi).
De atunci viata pe Pamant, s-a dezvoltat si s-a diversificat dupa legi proprii impuse de convietuirea unui numar tot mai mare de specii si indivizi, obligati sa traiasca pe suprafete propice fiziologiei fiecaruia, limitate ca suprafata, deoarece Pamantul nu este extensibil.
Incontestabil, ca el a fost primul ecologist al lumii.
Primul om care s-a preocupat de biodiversitate a fost biblicul Noe, caci el a incarcat cate o pereche din animalele de pe pamant salvandu-le de la mortalul potop
