Pentru a‑si scrie teza de doctorat despre viata la tara in secolul XXI , tanarul antropolog David Mazon se muta de la Paris in La Pierre‑Saint‑Christophe, un sat fictiv din vestul Frantei.
O adevarata desfatare literara cu accente baroce! -Irina Cerchia, editoare Traducere din limba franceza deCristian Fulas.. -Alberto Manguel, El Pais Prin stilul unic, de o iregularitate fermecatoare, neincapator intr‑o singura categorie, acest roman tragicomic, contemporan si istoric deopotriva, asupra caruia poezia isi lasa amprenta in cele mai neasteptate locuri, este o oda adusa vietii, bucuriei de a trai in apropierea mortii iminente, ba chiar indraznelii de a o lua‑n ras.
Proza lui eleganta este admirabil de precisa si limpede din punct de vedere intelectual - el nu face nicio concesie.
Din fericire, ambitia sa este egalata de un talent la fel de extraordinar. - Kirkus Reviews Mathias Enard este un scriitor extrem de ambitios...
O carte extrem de amuzanta si in mod oportun nonliniara, asa cum se cuvine intr‑o poveste cu reincarnari nesfarsite.
Profund marcat de spiritul caracteristic si de stralucirea enciclopedica a lui Mathias Enard, Banchetul anual al confreriei groparilor este un roman captivant, in care granitele dintre trecut si prezent se dizolva constant pe un fundal rabelaisian de excese, si, totodata, un elogiu paradoxal de macabru adus bogatiei vietii.
Doar o data pe an, Moartea si cei vii respecta un armistitiu temporar, in timpul unei sarbatori pantagruelice de trei zile, in care groparii se desfata cu mancare, libatii si discursuri presarate cu jocuri de limbaj.
Atunci cand o existenta se incheie, roata vietii ii recicleaza sufletul si il arunca inapoi in lume sub forma de microb, om sau animal salbatic, uneori in trecut, alteori in viitor.
Dar David nu stie ca in aceste tinuturi de nedescris, candva teatre ale razboaielor si revolutiilor, moartea conduce dansul.
Hotarat sa surprinda esenta ruralitatii, indraznetul cercetator face naveta cu motocicleta pentru a intervieva locuitorii din zona, inclusiv pe primarul satului, care detine o firma de pompe funebre.
Pentru a‑si scrie teza de doctorat despre viata la tara in secolul XXI , tanarul antropolog David Mazon se muta de la Paris in La Pierre‑Saint‑Christophe, un sat fictiv din vestul Frantei
