Traducere, note si studiu introductiv de Nicolae Bosbiciu &bdquo
Dupa ce toate scrierile mele au fost interzise, printre cetatenii carora le eram cunoscut ca scriitor au inceput sa se auda voci care-mi dadeau unul si acelasi sfat: Sa scriu «o Piesa comunista» ([…]) si, in afara de asta, sa ma adresez Guvernului U.
R.
S.
S.
Or, intotde.
Dovada, probabil, ca Soso – fost elev de scoala parohiala si copil de cor bisericesc, fost seminarist, caruia, in clandestinitatea lui revolutionara, i se spusese si &bdquo
Preotul” – intuise ca in replicile echivoc-religioase din ultimele doua tablouri ale piesei se ascunde ceva necurat.
Dar de la Kremlin cade, ca un trasnet, verdictul: Stalin nu e de acord ca Piesa sa ajunga pe scena.
Piesa e acceptata si de teatrul moscovit, si de cenzura, incep preparativele montarii ei.
Cantarind posibilele riscuri si avantaje, Bulgakov scrie Batum, drama despre tineretea revolutionara a lui &bdquo
Soso” (adica „plapandul”, cum isi alinta maica-sa fiul, pe care il visa viitor episcop!).
Or, tocmai acestui invins avertizat, Teatrul de Arta din Moscova ii comanda o Piesa ce urma sa fie jucata in decembrie 1939, celebrandu-l pe dictatorul sexagenar.
Cat inca? Nu intamplator, in dramatizarea pe care el o face romanului lui Cervantes, Cavalerul Albei Luni (sub a carui viziera apare brusc Stalin) il ameninta pe Don Quijote (adica pe Bulgakov) ca rabdarea i-a ajuns la capat si ca ii cere sa se recunoasca invins.
I se permite doar sa supravietuiasca.
In schimb, scriitorului, nu i se publica nimic, dupa cum spectacolele cu piesele sale sunt interzise pe loc. - Nicolae Bosbiciu * * * Faptul ca – la apogeul Marii Terori staliniste &ndash
Mihail Bulgakov nu moare de foame sau nu e impuscat si el in gulag se datoreaza ciudatei simpatii pe care Stalin o arata fata de acest oponent recunoscut al regimului sovietic.
Acolo, in trecutul acela se aflau lucruri pe care, mai tarziu, cand devenise zeul tutelar, Stalin nu le dorea sa fie stiute, pentru ca acestea constituiau vulnerabilitatile sale, ceea ce se afla dincolo de statuia omului de otel.
Stapanul misteriosului &bdquo
Ordin al Purtatorilor de Sabii” nu dorea ca scriitorul sa stea de vorba cu martorii oculari ai evenimentelor de la Batum, ci prefera sa-i faca sa dispara pe Koba si Soso, de descoperirea carora se ferea deplin.
Greseala lui Bulgakov a constat in faptul de a cauta documente, altele decat cele oficiale, despre perioada adolescentei dictatorului, care, fireste, au fost ascunse in negura misterului de care acesta si-a inconjurat, de altfel, intreaga viata si activitate in cadrul partidului.
Bulgakov realizeaza ca revolutia este intotdeauna si teatru, prin urmare, a scrie despre Stalin insemna sa arati ceea ce nu fusese niciodata dezvaluit, secretul care se ascunde dincolo de persona „zeului atotputernic”, in orizontul indepartat al adolescentei, tainuit, ascuns cu grija, apoi mitizat dupa confiscarea de catre dictator a memoriei colective. si lui Stalin) * * * Obsesia pentru Stalin se mentine in continuarea investigatiei referitoare la relatia artist-suveran politic din celelalte doua piese despre Moliere si Puskin, urmate de tribulatiile pe aceasta tema din romanul Maestrul si Margareta. cu o scrisoare sincera.” (Mihail Bulgakov, scrisoare din 28 martie 1930, adresata Guvernului U.
R.
S.
S.
Dorinta ferma de a-mi curma chinurile ca scriitor ma determina sa ma adresez Guvernului U.
R.
S.
S.
Iar incercari de a scrie o Piesa comunista n-am facut, stiind bine ca o astfel de Piesa nu mi-ar fi iesit. intr-o lumina favorabila alcatuind o scrisoare mincinoasa, care ar fi insemnat un salt politic murdar si totodata naiv.
Ma indoiesc ca as fi izbutit sa apar in fata Guvernului U.
R.
S.
S.
Acest sfat nu l-am ascultat.
Scopul: sa ma salvez de haituiala, saracie, si, in final, de pieirea iminenta. cu o scrisoare de pocainta care sa contina renuntarea la opiniile mele anterioare, exprimate in textele literare, si asigurarea ca de acum voi munci ca un scriitor-poputcik, devotat ideii comunismului.
Traducere, note si studiu introductiv de Nicolae Bosbiciu &bdquo
Dupa ce toate scrierile mele au fost interzise, printre cetatenii carora le eram cunoscut ca scriitor au inceput sa se auda voci care-mi dadeau unul si acelasi sfat: Sa scriu «o Piesa comunista» ([…]) si, in afara de asta, sa ma adresez Guvernului U.
R.
S.
S
