O poveste cu un cerb minunat și câțiva adolescenți care Îl descoperă pe Hristos Povestea de față nu este dintre cele bazate pe evenimente reale sau povestiri adevărate, cu toate acestea, e întru totul adevărată.
Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul Mesopotamú, Cipr.
De la început până la sfârșit, povestirea ne arată discreția cu care Hristos Se apropie în chip nevăzut de inimile oamenilor, delicatețea cu care pătrunde în aceste suflete și, în cele din urmă, transfigurarea pe care o cunoaște întreaga noastră existență prin focul pe care-l aprinde înlăuntrul nostru.
Acest foc veșnic al dragostei dumnezeiești a lui Hristos este axa principală a scrierii de față.
Hristos, ieri și astăzi și în veșnicie, aprinde în sufletele oamenilor focul credinței și al dragostei Lui.
Din ruinele unei vieți deznădăjduite, vedem cum se replămădesc suflete, temple nefăcute de mâna omului înăuntrul cărora Duhul Vieții mărturisește adevărul veșnic: Eu sunt Învierea și Viața .
Dincolo de drama omenească, în mănăstire, omul trăiește totodată și bucuria dumnezeiască a renașterii sufletului, iar acest lucru ne uimește cu adevărat.
Pentru aceasta dăm mărturie noi, monahii, care intrăm zilnic în comuniune nemijlocită cu oamenii, cu dramele lor familiale, cu durerile, deznădejdile și grijile lor existențiale. În spatele fiecărui personaj se ascunde o mulțime de oameni care au trăit sau trăiesc o experiență asemănătoare.
Ea se repetă zi de zi în realitatea timpurilor și a societății noastre.
O poveste cu un cerb minunat și câțiva adolescenți care Îl descoperă pe Hristos Povestea de față nu este dintre cele bazate pe evenimente reale sau povestiri adevărate, cu toate acestea, e întru totul adevărată
