A doua zi, m-am jucat ca de obicei.
Si, ca si cand cineva ar fi vrut sa ma desparta si pe mine de mama, am cuprins-o de gat cu amandoua mainile si-am plans, zguduitor, cea dintai durere a mea..
Nu pricepusem tot, dar intelesesem destul. ...........................................................................................
Si atunci, din nou mi-a rasarit in minte seara aceea.
Eu n-am crezut; caci de la fereastra am vazut sicriul purtat pe un tun, iar deasupra sicriului, casca. "
E o parada", imi spuse mama, care ma tinea in brate, „o parada, stii, ca atunci cand a venit gheneralul”.
Dar a treia zi, randuri-randuri, soldatii treceau in pas domol, cu toti ofiterii lor, cu drapelul si cu goarnele ce sunau, duios, o rugaciune.
La intamplarea din seara trecuta nu ma mai gandeam, cum nu mai gandeam la zgariiturile care ma usturasera numai in clipa cand mi le facusem.
Tot ce privisem cu o seara inainte se stersese ca un vis.
A doua zi, m-am jucat ca de obicei
