„Hotarele existente intre abordarea scriitorului si cea a istoricului, intre literatura (fictiune) si istoriografie nu sunt, desigur, de netrecut.
Personaje reale si fictive — oameni politici si cetateni obisnuiti, revolutionari, refugiati, victime si calai — animate de spiritul ludic al imaginatiei devin parte a unor povestiri care contin adevaruri universal valabile, intocmai istoriei.
Cum ar fi fost daca americanii ar fi intrat in Ungaria la 3 noiembrie 1956? Daca Arnold Schwarzenegger s-ar fi intors in timp cu scopul de a-l omori pe seful politiei secrete maghiare? Sau daca un barbat care prevede viitorul ar avea puterea de a face ca intreaga revolutie sa nu mai aiba loc doar pentru a salva viata cuiva? Cum ar fi aratat istoria daca totul ar fi fost altfel?.
Fiecare autor a conceput o altfel de desfasurare a evenimentelor, acceptand provocarea lansata de redactorii revistei de arta HEVIZ.
Daca istoricii incearca sa descopere cum au avut loc in realitate anumite evenimente din trecut, autorii povestirilor din Cealalta revolutie adopta o strategie contrara, inventand versiuni alternative ale Revolutiei maghiare din 1956.
RainerCealalta revolutie contine proze scurte ce au ca subiect comun evenimentele desfasurate in Ungaria anului 1956, create de 16 scriitori, cu ocazia comemorarii a 60 de ani de la Revolutia maghiara.
Receptarea sa depinde de felul in care autorul isi traduce ideile in text si daca adevarul sau narativ e convingator sau nu.“Janos M. […] Libertatea scriitorului este aproape nelimitata.
Structurile narative pot fi chiar identice. „Hotarele existente intre abordarea scriitorului si cea a istoricului, intre literatura (fictiune) si istoriografie nu sunt, desigur, de netrecut
