Dumnezeu există, ajunge să asculți pietrele.
Olivier Clémen.
Căci El este Cel cu totul altul și totodată este mai noi decât noi înșine.
Dumnezeu este și arcul și săgeata și ținta, începutul, mijlocul și sfârșitul, centrul și circumferința, sau mai curând Cel nesituat, Cel mereu dincolo și totuși locul nostru.
Fără El, noi nu am fi decât niște fărâme derizorii din univers și din istorie, niște bule la suprafața neantului, amoebe complicate de întâmplare.
El este spațiul fără limite al libertății noastre. În El, ființa lumii își află incandescența. În El nu mai suntem separați.
Dumnezeu există, de asta putem noi să ne vorbim, cu răbdare și respect...
Cei care se așază la masa păcătoșilor pentru a întrupa infinitul în dragoste.
Cei care se duc în pustie și a căror jertfă curată scapă lumea de asfixie.
Cei pe care-i arde cu absența Sa.
Cei peste care Dumnezeu Își revarsă razele.
Martorii Răsăriturilor și Apusurilor.
Ajunge să asculți, de-a lungul mileniilor, sfinții, înțelepții, prorocii, smeriții creatori de dragoste și frumusețe, cei care țes neobosit în țesătura trupească un fir de veșnicie pentru a împiedica pânza să se rupă.
Dumnezeu există, ajunge să asculți pietrele
