Cel mai recent roman al lui Cornel George Popa,
Celalalt, are un subiect mai putin obisnuit. - Alex Stefanesc.
Realist si ireal in acelasi timp.
De fapt, povestea abia incepe.
Este un roman plin de vraja.
Obsedata de amintirea celui disparut, il cauta pe fotograful de moda veche Haim Leibovici si ii cere sa mareasca fotografia pana la dimensiunile unui om real si sa o coloreze.
Ma opresc aici cu relatarea ca sa nu stric placerea cititorilor de a afla ei insisi ce se mai intampla.
Iar Amaliei ii ramane fotografia lui.
Dupa cativa ani, Gelu moare pe neasteptate, intr-un accident.
Cei doi isi traiesc dragostea cu sfiala, apoi se casatoresc.
Dar un demon bland si accesibil, pe care-l implori sa te viziteze noaptea, insa el este intr-o asa de mare masura ocupat, incat niciodata nu ajunge.
Sau cu un demon.
La scurta vreme, Amalia primeste in dar o fotografie: In ea, Gelu seamana cu un actor.
Emotia indragostirii, atat de greu de descris, este admirabil descrisa de Cornel George Popa.
Va trebui ca dictionarele sa inregistreze de acum inainte distinctia facuta de el.
Apoi, autorul se intoarce in timp - unde ne transporta si pe noi - pana la momentul in care Amalia, invatatoare intr-un sat, il cunoaste la un bal pe Gelu.
O femeie se indragosteste de o fotografie, asa cum Catalina se indragosteste de Luceafarul de pe cer.
Inainte de a-si continua povestea, Cornel George Popa explica stralucitor-eseistic deosebirea dintre fotografie si poza.
Cel mai recent roman al lui Cornel George Popa,
Celalalt, are un subiect mai putin obisnuit
