Zicala neaosa despre „cei sapte ani de acasa” reitereaza, fara doar si poate, importanta educatiei timpurii.
Nu doar pentru cei care sunt interesati de aspecte privind educatia, ci pentru toti parintii preocupati de cresterea armonioasa a propriilor copii..
Experienta Reggio Emilia in transformare”, coordonata de Carolyn Edwards, Lella Gandini si George Forman, trebuie sa devina o lectura de capatai.
Iar aceasta etapa de dezvoltare intelectuala fundamentala nu are loc intr-un mediu steril, ci in mijlocul comunitatii, cu participarea directa a acesteia.
Intr-o lume a dezradacinarii si a departarii de centrul care ne echilibreaza, cartea „Cele o suta de limbaje ale copiilor.
Din acest punct de vedere, fiecare profesor Reggio devine un ghid prin care copilul isi gaseste formele de expresie personala si propriile tipare de gandire.
In chip simplu si firesc, experienta Reggio Emilia pledeaza pentru simbioza dintre personalitatea copilului si formele de manifestare ale acestuia, cultivandu-i unicitatea.
Miza cartii este aceea de a-si convinge cititorii de complexitatea actului educational, recreand atmosfera unica din Reggio.
In partea a patra, „Ideea celor o suta de limbaje ale copiilor si evolutia sa”, sunt abordate eseuri precum: „Este frumusetea o cale de cunoastere?”, „Atelierul: O conversatie cu Vea Vichi” sau „Utilizarea mijloacelor digitale in Reggio Emilia”, in timp ce ultima parte, cea de-a cincea, este rezervata concluziilor sau reflectiilor finale si strategiilor de indrumare pentru predare/implementare.
Contrar asteptarilor si prejudecatilor premergatoare lecturii, subiectele atinse in paginile cartii nu isi propun nici sa idealizeze sistemul educational aparut acum aproape 50 de ani in nordul Italiei, nici sa expuna riguros si didactic preceptele acestuia.
In cea de-a treia parte a cartii, „Documentarea ca proces integrat de observare, reflectie si comunicare”, autorii celor patru eseuri problematizeaza documentarea pedagogica, pedagogia ascultarii sau relatia dintre documentare si evaluare.
Partea a doua, „Predarea si invatarea prin relatii”, aduce in discutie participarea parintilor in procesul educativ, dar si rolul profesorului.
Astfel, partea intai, „Inceputuri”, prezinta contextul dezvoltarii acesteia si punctul de plecare, principiile care stau la baza sistemului Reggio Emilia, dar si povestea lui Loris Malaguzzi, vizionarul care i-a pus bazele.
Experienta Reggio Emilia in transformare”, coordonat de Carolyn Edwards, Lella Gandini si George Forman.
Avand o introducere scrisa de psihologul american Howard Gardner, cartea este structurata in cinci parti, fiecare dintre acestea continand o serie de eseuri care deslusesc particularitatile unei abordari unice a educatiei timpurii – experienta Reggio Emilia.
Dintre acestea din urma, ne intereseaza in mod special conceptul „Reggio Emilia”, asa cum este el enuntat si dezbatut in volumul colectiv „Cele o suta de limbaje ale copiilor.
Astfel, in functie de convingerile personale, parintele isi indreapta atentia si isi ghideaza copilul spre o varianta de invatamant traditionala sau, dimpotriva, spre sistemele educative alternative.
Dezvoltarea armonioasa si echilibrata a copilului se consolideaza pe temelia principiilor insuflate in sanul familiei sidepinde adesea si de integrarea acestuia intr-un sistem de valori aflat sub egida institutionala.
Zicala neaosa despre „cei sapte ani de acasa” reitereaza, fara doar si poate, importanta educatiei timpurii
