Prima carte a lui Enoh, Cartea etiopiana a lui Enoh sau Enoh 1 este cunoscuta mai simplu drept Cartea lui Enoh.
Este datata ca apartinand primului secol d.
Hr., desi Matthew Black in The Oxford Guide to People and Places of the Bible (Ghidul Oxford al oamenilor si locurilor din Biblie) sustine ca nu exista manuscris ,,mai recent de secolul al XIV-lea"..
Cartea a doua a lui Enoh, Enoh slavon sau Enoh 2 este o alta carte apocrifa, gasita in intregime numai in manuscrisele slavone vechi, fiind la un moment dat integrata in Biblia Slavona Veche.
Alte manuscrise importante si vechi sunt Abba-dianus 55 (posibil secolul al XV-lea) si British Museum Orient 485 (prima jumatate a secolului al XVI-lea).
Desi Cele mai vechi si complete copii ale Enoh 1 sunt K-9 sau Kebran 9, datate sfarsitul secolului al XIV-lea si inceputul secolului al XV-lea, dar si Ethiopian Monastic Microfilm Library (Catalogul Bibliotecii Etiopiene de Microfilme, EMML 2080) din secolele XIV si XV, fragmentele descoperite la Qumran in anii 1950 au o vechime mai mare de doua mii de ani. (cea legata de Fiul Omului).
Conform celor mai multi carturari care au studiat manuscrisul, o parte din acesta a fost scris in secolul al III-lea i.
Hr., iar cealalta parte in secolul I d.
Hr.
Acest manuscris a fost tradus pentru prima data in engleza in anii 1820, apoi in germana, in anii 1830.
A fost socotita sacra de unii dintre primii si cei mai importanti adepti ai lui Hristos, dar a fost exclusa din Biblie si nu s-a mai stiut nimic de ea timp de secole; apoi a fost redescoperita in Etiopia, in 1773.
Desi considerata apocrifa de canoanele occidentale, Cartea lui Enoh face parte din Biblia Etiopiana.
Prima carte a lui Enoh, Cartea etiopiana a lui Enoh sau Enoh 1 este cunoscuta mai simplu drept Cartea lui Enoh
