Volumul acesta este unul pasionant, unul care se citește adeseori ca un roman ideatic și evenimențial al preistoriei și al istoriei generației optzeciste, cu toate tribulațiile pe care le-a avut aceasta pe parcursul ei accidentat, cu momente în care s-a impus sau cu momente dramatice, ce au dus la interzicerea Cenaclului de Luni.
Mircea Cărtărescu în 22 de lecturi (Editura Muzeul Literaturii Române). În 2020 a coeditat volumul de studii
Harta și Legenda. În 2019 a primit Premiul pentru critică literară al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară Sextil Pușcariu din Cluj.
Caragiale,
Elementar, dragul meu Rache (Humanitas, 2017).
A publicat o antologie a poeziei generației optzeci (Nemira, 2015), o ediție adnotată a poemului
Levantul de Mircea Cărtărescu (Humanitas, 2016) și un eseu detectivistic investigând opera lui Mateiu I.
A susținut timp de zece ani principala rubrică de cronică literară a revistei
România literară. la Facultatea de Litere a Universității din București și colaborator al revistei
Dilema veche. 1983) este lector dr.
Cum altfel să fi explicat mai plastic solidaritatea generoasă, spiritul camaraderesc, lealitatea polemică, voluntarismul tineresc pe care poeții «optzeciști» le-au întruchipat în primul rând prin scrisul lor? Cum să le fi redat mai bine curajul (nu lipsit de angoase) de a înainta umăr la umăr într-un mediu nu o dată ostil?
Cosmin CiotloșCosmin Ciotloș (n.
Mi se păruse potrivit să recurg la această metaforă, împrumutată dintr-un splendid poem al unuia dintre autorii de care mă ocup în carte, ca să rezum în două cuvinte (exact două) istoricul și morfologia unui fenomen de o aiuritoare complexitate.
Romanii numeau așa, testudo, adică «țestoasa», o formație tipică de luptă la care infanteria recurgea destul de frecvent.
Viața și opera, cartea aceasta a purtat un alt titlu:
Formăm testudo, cu o sintagmă, recunosc, un pic prețioasă, dar extrem de sugestivă.
Romulus Bucur Înainte de a se numi, jucat călinescian,
Cenaclul de Luni.
Prin abordarea unor teme insolite (sau măcar în afara drumurilor bătătorite), prin răsturnarea unor locuri comune ale criticii, prin argumentația ingenioasă și susținută bibliografic.
Ion Vartic Dacă e să-i găsesc o înrudire critica lui Cosmin Ciotloș, aceasta ar fi Florin Manolescu.
Cu o răbdare de chinez bătrân, autorul a parcurs colecțiile revistelor, a înregistrat si a analizat cronicile de cenaclu, apoi antologiile cenaclului si tot ceea ce privea mișcarea literară tânără și prefigura un nou climat literar.
Chiar din primul capitol, Cosmin Ciotloș își construiește într-un mod ingenios, aș zice muzical, structura.
Volumul acesta este unul pasionant, unul care se citește adeseori ca un roman ideatic și evenimențial al preistoriei și al istoriei generației optzeciste, cu toate tribulațiile pe care le-a avut aceasta pe parcursul ei accidentat, cu momente în care s-a impus sau cu momente dramatice, ce au dus la interzicerea Cenaclului de Luni
