Grigore Bãjenaru (1907-1986), prozator, fiul Anei (n. (Academia Românã, Dictionarul general al Literaturii Române.
Amestec de lirism si de umor, de stil colocvial si anecdoticã spumoasã, romanul din 1942, un best-seller pentru câteva promotii de adolescenti postbelici, a continuat sã fie editat (1946, 1947 s.u.)... , o odisee de licean simpatic, sturlubatic premiant, aplaudat ori, dupã caz, temut de rivalii «lãzãristi», irezistibil umorist si mim.
Cartea care îi aduce recunoasterea e Cismigiu et Comp. * Povestitor «nãscut» [...], cultivã dezinvolt un aliaj de haz destins, bonom, vervã surâzãtoare ori ironie subversivã, iar ca revers, un gen de evocare agreabil, ce-i va atrage cititori fideli.
Debuteazã ca autor de basme; publicã si snoave, amintiri, povesti, versuri în diferite reviste atractive pentru cei mici.
Sustine doctoratul în 1938.
Licentiat în filosofie si litere.
Lazãr , luând bacalaureatul în 1926.
Viitorul scriitor încheie cursul primar la o scoalã din Bucuresti, frecventeazã apoi Liceul Gh.
Grigoriade) si al lui Ion Popescu-Bãjenaru (institutor, publicist si autor de manuale scolare).
Grigore Bãjenaru (1907-1986), prozator, fiul Anei (n
