Intr-un survol tematic si demonstrativ clar, relevand raportul gandirii cioraniene cu Filosofia in ideea descifrarii acestui ethos particular care e cel al ganditorului privat, Adrian Buzdugan pastreaza, pe cat posibil, o abordare echidistanta, lucida si rafinata, fara a evita insa afirmatiile categorice, inserate in demersul care, desi afirmat subiectiv, nu e mai putin convingator.
ION DUR.
Cu cartea sa la subsuoara, Adrian Buzdugan intra astfel pe poarta cea stramta a rezervatiei Cioran, un spatiu al carui ideo/bio-sistem e conservat si valorificat fidel si prin exegeza sa.
O forma insa antisistemica, dar nu lipsita de coerenta, de o anume sistematizare, cu un metabolism cumva descendent prin razele resemnarii actelor de gandire, cu accentele semantice puse neincetat pe incarcatura tragica a zadarniciei vietii, pe scepticismul rostului pe care-l are omul in lume, o fiinta, ca la Blaga, iremediabil cazuta.
SIMONA MODREANULa capatul unui demers hermeneutic consistent, Adrian Buzdugan incheaga portretul reflectiei autentice a unui antifilosof, o imagine atipica in raport cu paradigma filosofiei sistemice si care conteaza, finalmente, ca o forma de filosofie.
Calitatile hermeneutice ale autorului sunt neindoielnice, el oferind, prin aceasta carte, un breviar filosofic intr-o arhitectura solida, cu distinctii precis operate, explicitarile variilor chei de interpretare fiind bine ancorate intr-o bibliografie extinsa, densa.
Intr-o limba supla si plastica, ce-l onoreaza pe marele stilist de care se ocupa, argumentatia curge alert, iar lectura nu este doar instructiva, ci si incitanta si placuta.
Intr-un survol tematic si demonstrativ clar, relevand raportul gandirii cioraniene cu Filosofia in ideea descifrarii acestui ethos particular care e cel al ganditorului privat, Adrian Buzdugan pastreaza, pe cat posibil, o abordare echidistanta, lucida si rafinata, fara a evita insa afirmatiile categorice, inserate in demersul care, desi afirmat subiectiv, nu e mai putin convingator
