Lucian Dan Teodorovici e un maestru al circului suicidar, al bufonadelor patibulare. - Marius Chivu.
Mihailescu Un roman care se citeste dintr-o rasuflare, cu dialoguri spumoase, meditatii pe masura si intimplari relativ putine care, chiar daca lasa uneori impresia ca actiunea treneaza, plac prin amestecul inteligent de umor, inedit si absurd gratuit. - Dan C. - Serban Foarta O umanitate dezabuzata, cu insi cretini si femei epileptice care cad in biserica, un peisaj cu loseri jalnici si curve de doi bani, cu blocuri si vecini de un burlesc agresiv, totul adunat in persoana de existentialism parodiat a Naratorului ("ca intotdeauna, si astazi vreau sa ma sinucid") in care - daca vrei - simti vag greata sartriana, "serviciile" inutile ale lui Clemence din Caderea camusiana, umbra Solitarului ionescian s.a.m.d., trecuti prin demonia de carnaval a liniei Gogol-Sologub-Bulgakov.
Tristete amarita si sordida, insidioasa ca o igrasie care-l imbiba, finalmente, pe ipocritul spectator, ce motaie in tihna dulce a unei "bune constiinte".
In pofida deriziunii insa, cartea lui Teodorovici e trista, ca existentialismul de circiuma si gang.
Lucian Dan Teodorovici e un maestru al circului suicidar, al bufonadelor patibulare
