Cateva dintre calitatile pe care eu le apreciez cel mai mult la o carte sunt simplitatea scriiturii lipsa de pretentii intelectuale (prin intermediul carora autorul ar vrea sa arate cat e el de destept) si naturaletea textului adica autenticitatea. (Lorena Lupu).
Lectura placuta.
Si ce bine a fost.
Si tu draga cititorule ai fost confuz odata.
Sa mai canti Alex! Sa mai canti! (Natalie Ester) Dincolo de suisuri si coborasuri de momente-surpriza si certuri interminabile de scene erotice pasionale si absurd cotidian acest roman e un incredibil de reusit portret al energiei salbatice al confuziei mascate in obstinatie pe care numai la 20 de ani o poti trai.
Canta liber despre ceva-ul lui timpul trece pe nesimtite sadind in tine o senzatie de bine.
Esti acolo asculti si admiri sinceritatea omului care improvizeaza la chitara fara sa incerce sa iti demonstreze nimic.
Gandul nu iti fuge in alta parte.
Iti ramane pe piele ca niste fire de nisip.
Il asculti zambind si iti da o stare de plin.
E un cantec care pare nascut la o chitara pe plaja langa un foc de tabara sub luna plina.
Nu e Beethoven.
Cam asa e si cu cartea asta.
Vrei sa fii o alta umbra care trece indiferenta prin viata? (Laura Nureldin) Stiti melodiile alea pe care le auzi o singura data si te trezesti fredonandu-le o ora mai tarziu? E semn ca au intrat in tine.
Copile viata e prea scurta pentru a fi nefericit. „#confuz” e o carte despre fericire.
Si numai asa vei putea fi fericit.
Iar asta e primul pas spre asumare.
Pentru ca atunci nu ii vei mai minti nici pe altii.
Nu atunci cand esti singur si gol si te privesti in ochii sufletului.
Despre a nu te (mai) minti.
Despre puterea de a accepta ce gasesti atunci cand ajungi la tine.
Despre drumul fiecaruia spre el insusi.
E o carte despre oameni. (Adrian Telespan) „#confuz” nu e o carte despre homosexualitate.
In plus cartea mai beneficiaza de cateva atuuri foarte importante: povestea este una universala plina de intamplari credibile care se pot intampla oricarui om si care pot avea loc oriunde in lume iar scriitura are o oralitate usor de identificat inca de la primele pagini. „#confuz” are toate aceste calitati.
Cateva dintre calitatile pe care eu le apreciez cel mai mult la o carte sunt simplitatea scriiturii lipsa de pretentii intelectuale (prin intermediul carora autorul ar vrea sa arate cat e el de destept) si naturaletea textului adica autenticitatea
