„Mai are voie scrisul, in lumea noastra grabita, sa fie abscons fara adancime, complicat fara sa transmita nimic, pretios si doar pentru o mana de oameni? Iar cei care au pretentia ca gandesc mai pot s-o faca fara sa aiba harul de a-i pune pe altii pe ganduri? Am nazuit sa scriu o carte frumoasa pur si simplu.
Am gandit cu ajutorul Bibliei, al lui Shakespeare, al lui Flaubert, al lui Joyce, al lui Musil, al lui Caragiale sau Mircea Ivanescu si, facand-o, mi s-a parut ca aflu mai multe si intr-un mod mai prietenos decat as fi aflat daca as fi ramas singur, fata in fata cu «esentele pure».“ (GABRIEL LIICEANU) Cosmin Ciotlos, „La sfarsitul lecturii“ (Dilema veche, martie 2018).
Ele sunt meditatii despre nodurile vietii – despre libertate, Dumnezeu, plictis, prostie, frumusete, indragostire, neintalnire si altele asemenea –, dar impletite si stranse din «materia prima» a literaturii.
Reprezinta ceea ce a urmat dupa «cearta mea cu filozofia» de acum cateva decenii.
Paginile din acest volum reprezinta modul meu de a fi intalnit literatura dinauntrul filozofiei.
De aceea, m-am adresat literaturii. „Mai are voie scrisul, in lumea noastra grabita, sa fie abscons fara adancime, complicat fara sa transmita nimic, pretios si doar pentru o mana de oameni? Iar cei care au pretentia ca gandesc mai pot s-o faca fara sa aiba harul de a-i pune pe altii pe ganduri? Am nazuit sa scriu o carte frumoasa pur si simplu
