Copiii noștri – și ne referim cu precădere la cei până încinci ani ‒ nu sunt „obraznici" și nici nu vor să ne provoace;ei doar încearcă să ne transmită ceva.
Din cana goală nu ai ce să torniBibliografieResurseMulțumiri.
Schimbări importante în viață, îngrijirea copiluluiși începerea grădinițeiCapitolul 14.
Frații — cum să stopezi gâlcevileCapitolul 13.
De ce să spunem mereu „da" când vine vorba desprejoacăCapitolul 12.
Umplerea rezervorului emoțional și Ora exclusivăCapitolul 11.
De ce etichetările sunt „rele"Capitolul 10.
Contracte, limite și consecințeCapitolul 9.
Moș Crăciun și Codul RoșuCapitolul 8.
Stres, sărituri și bâțâială în pași de salsaCapitolul 7.
Plânsul ca formă de comunicareCapitolul 6.
Reglajul emoțional și tehnica „SRA"Capitolul 5.
Cum gestionăm și stopăm accesele de furieCapitolul 4.
Ceea ce se petrece în creier nu rămâne în creierPartea a II‑aParentingul — metoda șopârliței, babuinului și bufniței celeiînțelepteCapitolul 3. Șopârlița, babuinul și bufnița cea înțeleaptăCapitolul 2.
De ce am scris această cartePartea ISă ne înțelegem copilul — modelul șopârliței, babuinului șibufniței celei înțelepteCapitolul 1.
Părinții vor afla dece etichetările sunt de evitat, cum pot reumple "rezervorulemoțional" al copiilor și mai ales cum îi pot ajuta să facăfață trăirilor prea intense sau schimbărilor importante din primiiani de viață.
Kate SILVERTON, psihoterapeută de copii, este o experimentatăjurnalistă la BBC și, pe lângă practica privată, esteconsilier-voluntar într-o școală primară din Londra.
CUPRINSIntroducere.
Plânsetele și nazurilesunt singurul mod în care un preșcolar se poate exprima, lipsindu-ivocabularul nuanțat și capacitatea de autoreglaj afectiv.
Bazându-se pe explicații ludice, pe scenarii ușor de pus înpractică și pe recentele studii din neuroștiințe, cartea îi vaajuta pe părinți să vadă într-o lumină cu totul nouă evoluțiapsihică și cerebrală a copilului lor, înțelegând mai bine șisursa așa-numitelor comportamente "obraznice".
Copiii noștri – și ne referim cu precădere la cei până încinci ani ‒ nu sunt „obraznici" și nici nu vor să ne provoace;ei doar încearcă să ne transmită ceva
