Etalon al romanului dostoievskian, Crima si pedeapsa nu are nevoie de vreo recomandare speciala din partea criticului, el se recomanda singur ca o capodopera a litera turii ruse si universale, receptata ca atare pretutindeni, alaturi de Don Quijote, Hamlet, Faust, Rosu si negru, Razboi si pace, Madame Bovary… Prin problematica pe care o intruchipeaza, Raskolnikov a devenit arhetipul intelectualului inzestrat, protestatar ispitit de teoria supraomului, instrainat, in sensul modern al cuvantului, dar mai ales al celui care, savarsind o crima, isi asuma, pana la urma, si pedeapsa-ispasire.
Mai putem crede, azi, macar atat cat a crezut si Dostoievski? – ALBERT KOVACS.
Romanul — de o expresie artistica magistrala, captivanta prin suspansul actiunii, ca si prin mixajul de real, fantastic si exceptional — prezinta conditia tragica a lumii, prin care se intrezareste totusi lumina, poate chiar lumina vechiului vis de aur al omenirii.
Etalon al romanului dostoievskian, Crima si pedeapsa nu are nevoie de vreo recomandare speciala din partea criticului, el se recomanda singur ca o capodopera a litera turii ruse si universale, receptata ca atare pretutindeni, alaturi de Don Quijote, Hamlet, Faust, Rosu si negru, Razboi si pace, Madame Bovary… Prin problematica pe care o intruchipeaza, Raskolnikov a devenit arhetipul intelectualului inzestrat, protestatar ispitit de teoria supraomului, instrainat, in sensul modern al cuvantului, dar mai ales al celui care, savarsind o crima, isi asuma, pana la urma, si pedeapsa-ispasire
