Patologia de tip borderline i-a facut pe multi psihanalisti sa vorbeasca despre un nou tip de entitate clinica, ireductibila la nevrozele clasice, dar diferita si de sfera nosologica a psihozelor.
Gabbard, autorul Tratatului de psihiatrie psihodinamica. - Glen O.
Orice psihoterapeut care va citi acest volum va avea de castigat cu supra de masura.
Oricum, Searles nu face decat sa ne readuca aminte de faptul ca intre noi, terapeutii, si pacienti exista mai multe puncte comune decat diferente – si aceasta este o lectie pe care toti trebuie s-o invatam si reinvatam, pentru a evita sa ne purtam de sus in relatia cu cei pe care ii tratam.
Cititorii vor descoperi un analist care nu mai afiseaza traditionala neutralitate oglinditoare, ci care se implica profund in "atmosfera" afectiva intensa din cadrul sedintelor – de la faptul ca reactioneaza cu vinovatie sau gelozie, pana la mobilitatea expresiilor sale faciale, care deschid calea spre simbioza pacientului cu terapeutul si ulterior spre individuarea analizandului.
Unii cititori se vor mira poate de franchetea de care autorul da dovada in autodezvaluirile sale.
Avand o experienta indelungata in lucrul cu pacientii borderline si iesind din cadrele tehnicii ortodoxe, Harold Searles propune o regandire a interpretarii si tacerii, a transferului si a modalitatilor de utilizare a contratransferului.
Situate la zona de frontiera, intre nevroza si psihoza, tulburarile borderline pun sub semnul intrebarii o buna parte dintre reperele tratamentului psihanalitic, fie ca e vorba despre sentimentul unei identitati personale relativ stabile, despre diferenta clara intre spatiul extern si cel intern sau despre distinctia dintre fantasma si realitate.
Patologia de tip borderline i-a facut pe multi psihanalisti sa vorbeasca despre un nou tip de entitate clinica, ireductibila la nevrozele clasice, dar diferita si de sfera nosologica a psihozelor
