Ca "vietile" si "mortile" filosofilor, cel putin, sa poata fi facute co-participante la cunoasterea, indeosebi, a "posteritatii critice", a destinului lor, trebuie sa te raportezi la ele ca opere, intr-un sens non restrictiv. -Sextus Empiricus, Schite pyrrhoniene.
Batranul, sarmanul, stelele, de pe pamant nu le mai zarea."
Nici moartea nu poate fi socotita ca unul din lucrurile infricosatoare prin natura, asa cum nici viata printre lucrurile, de la natura, frumoase.
Bine-ai facut ca l-ai luat mai aproape.
Diogenes Laertios (I, 39) avea sa intocmeasca si el un epitaf: "
Caci atunci cand privea o intrecere, Helios stapane, repede din stadion Thales de tine-i rapit.
Pe mormantul lui s-ar fi pus inscriptia: "
Iata mormantul sarac ce tine acum pe Thales inteleptul vestit, cu faima e tot ceru-a cuprins".
Zicea (se spune) ca "nu-i nici o deosebire intre moarte si viata".
Oricum va fi murit, nici nu-si astepta moartea, nici nu se temea de venirea ei.
Prilej pentru batrana care il insotea sa-l mustre, cum ar fi zis Hegel, abstract:"
Cum vrei sa stii ce-i in cer Thales, cand nu esti in stare sa vezi ce-i la picioarele tale".
O alta varianta, cu "morala" mai aspra a intamplarii, relatata tot de Diogenes Laertios (I, 34) cu Thales cazand intr-o groapa in timp ce privea cerul.
II, 4).
Laert.
Cufundat in contemplarea lor, uita unde se afla, dadu de marginea unei fantani si cazu inauntru" (Diog.
Intr-o noapte iesi din curtea casei, cu slujitoarea lui, cum ii era obiceiul sa priveasca stelele.
Dupa o scrisoare a lui Anaximenes catre Pythagoras (apocrifa), Thales "ar fi avut un sfarsit nefericit. 600 A, 10 A 3 D.
K.). remp. "
A murit izolat si batran, in timp ce asista la un concurs gimnic, epuizat de arsita" (Scholii la Platon, in. privea la o intrecere intre atleti, din cauza caldurii, a setei si a slabiciunii" (Diogenes Laertios I, 38, 39).
Dar fie ca la 90, fie ca la 78, petrecerea din viata i s-ar fi intamplat pe cand "inteleptul nostru...
Apollodoros era mai prudent: 78. -Gheorghe Vladutescu Daca s-a nascut in primul an al Olimpiadei a treizeci si cincea (640) si a murit in timpul celei de a cincizeci si opta (548-545), Thales din Milet ar fi trait, cum credea Sosicrates, nouazeci, nouazeci si ceva de ani.
In imaginar nu se intampla o oglindire ori o reproducere a celuilalt plan, ci o recreare cand nu o luare a lucrurilor de la inceput.
De altminteri, ca si in situatia cealalta, pentru ca problema este de reprezentare si de interpretare, iar nu de descriere sau redescriere.
Cele "bune" (binevoitoare) aduc insa cu hagiografia, ceea ce este firesc.
Nu o data, "rele" (rauvoitoare), abia isi mascheaza morala (eterna) a lui: "
Una spui, alta faci".
Nu intotdeauna "mortile" imaginare sunt pe masura staturii filosofilor si cel mai adesea sunt fluctuante, urmand imprevizibile "traiectorii".
Totul, se intelege, in spatiul imaginarului, fara de constrangeri si rigori, sau cu alte rigori decat acelea ale "realului".
filosofii grecilor (si nu numai ai grecilor si nu doar filosofii) vor fi beneficiat de o "viata" de dupa moarte, dar murind mereu si altfel, mereu altfel, in functie de timp, de loc, de raportare.
Cu totii, fizic, pierim odata cu pieirea; cel mult, mai fiecare, mai ramane o vreme, in amintirea celor din preajma (cat supravietuiesc si ei dar, adesea, cata memorie afectiva au); altii, prin ce au infaptuit.
Cu o "istorie" care ne depaseste, in "lumea de dincolo", sufletul, ceea ce a insufletit un timp anume, poate sa mai produca istorie ori poate nu.
Adica la ele ca istorii de dupa, pe orizontala vietii noastre insa.
Ca "vietile" si "mortile" filosofilor, cel putin, sa poata fi facute co-participante la cunoasterea, indeosebi, a "posteritatii critice", a destinului lor, trebuie sa te raportezi la ele ca opere, intr-un sens non restrictiv
