Iubim și urâm, vrem să plecăm, dar și să rămânem, putem simțiși bucurie, și tristețe cu privire la un anumit aspect al vieții.
Ambivalența ne însoțește constant.
Acceptarea ambivalențeiNote.
Regăsirea drumului13.
Imaginea de ansamblu12.
Clarificarea propriilor valori11.
REZOLVAREA AMBIVALENȚEI10.
Răspunsuri față de ambivalențăPARTEA A III‑A.
Diferențe individuale9.
Consecințele ambivalenței8.
Din adâncuri7.
Influențe sociale6.
Sursele ambivalenței5.
CUM FUNCȚIONEAZĂ4.
Limbajul ambivalențeiPARTEA A II‑A.
Patru nuanțe ale ambivalenței3.
Vreau și nu vreau2.
NATURA AMBIVALENȚEI1.
MILLERCUPRINSPrefațăPARTEA I.
MILLER- William R.
A publicat peste 500 deacticole și 50 de cărți și este unul dintre cei mai citațicercetători din lume.- William R.
Interesat de psihologia schimbării, estecoautor al tehnicii interviului motivațional.
Miller este profesor de psihologie și psihiatrie laUniversity of New Mexico.
O mai mareconștientizare a propriei ambivalențe este calea către o mai bunăautocunoaștere și către o mai clară intenționalitate înprivința modului în care reacționăm la aceasta.
William R. Însă unele dintre celemai importante alegeri de viață se iau în miezul ambivalenței,creuzetul în care se plăsmuiește caracterul.
Ambivalența nutrebuie să fie întotdeauna rezolvată; uneori hotărâm să tolerămși să echilibrăm aspecte care par opuse.
După ce a studiat mai bine de50 de ani ambivalența, William Miller consideră că este inerentcondiției umane faptul că experiența de zi cu zi presupunemotivații conflictuale la nivel individual și colectiv și căalegerea pe care o faci contează cu adevărat.
Iubim și urâm, vrem să plecăm, dar și să rămânem, putem simțiși bucurie, și tristețe cu privire la un anumit aspect al vieții.
Ambivalența ne însoțește constant
