Scrisul lui Dominic Brezianu tulbura, incita, contrariaza, farmeca.
Expusa doar mecanic, in contradictie cu adancile cugetari despre viata si stingere..
Este o lume fizica a barbatilor, descrisa aproape schematic.
El nu se dezvaluie de la prima lectura.
Jurnalul pe sarite trebuie citit cu mare atentie pentru a fi descifrat.
Parca pentru a acoperi lacrimile ce sunt gata sa cada.
Pe sub lirismul autorului si scrisul sau rafinat trece fara oprire subtilul rau al ironiei.
In spatiul povestii pe care Dominic Brezianu ne-o spune evolueaza o lume fara iubire.
Avem de-a face mai degraba cu un pseudojurnal conceput cu o aparte, extrem de delicata si melancolica privire asupra Lumii ce se stinge, asupra civilizatiei umane care decade.
As zice ca scriitorul atent si responsabil in a observa cu sinceritate lumea asa cum este ea astazi face, poate, un ultim gest in a atrage atentia asupra pericolelor care ne duc spre macularea visului omenirii.
Scrisul lui Dominic Brezianu tulbura, incita, contrariaza, farmeca
