„Parintele Vasile Vasilachi a avut taria de a demara refacerea asezamantului de la Antim, mai ales dupa evenimentele care au urmat actului de la 23 august 1944.
Ne gandim la venirea unui Sandu Tudor tot mai adancit in cunoasterea si trairea traditiei isihaste romanesti, o initiativa pe care o incepuse inca din 1943 in Cernautiul condus spiritual de mitropolitul carturar Tit Simedrea.” (Adrian Nicolae Petcu).
Am putea spune ca ne gasim in fata unei fericite intalniri a intelectualilor apropiati de rugaciune intr-un spatiu in care se formau intelectualii de maine ai Bisericii.
Ravna sa a fost intretinuta mai ales de frumoasele manifestari culturale care se desfasurau in Manastirea Antim, atat ca o forma de rezistenta fata de agresorul ateu, cat si ca o evidenta cale de manifestare a unor oameni care cu bucurie duhovniceasca se alaturasera la opera edilitara a staretului. „Parintele Vasile Vasilachi a avut taria de a demara refacerea asezamantului de la Antim, mai ales dupa evenimentele care au urmat actului de la 23 august 1944
