In timpul plimbarii zilnice cu cainele printr-o padure izolata Vesta descopera un bilet scris de mana fixat pe pamant cu niste pietre.
The New Yorker.
Este mai degraba o meditatie tulburatoare asupra naturii si sensurilor artei...
De mana cu moartea nu este povestea unei crime misterioase nici o poveste despre autoamagire sau despre pericolele evadarii in imaginar.
The Washington Post Un roman complicat si nelinistitor...
De mana cu moartea este o carte care pune singuratatea si libertatea intr-o lumina neasteptata.
In aparenta sa lipsa de intriga romanul pune intrebari filosofice despre insemnatatea mortalitatii...
In De mana cu moartea nu este vorba atat despre rezolvarea misterului unei morti cat despre evocarea unei vieti.
Un amestec desavarsit de teroare suspans si umor negru De mana cu moartea ne invita sa reflectam asupra felului in care povestile pe care ni le spunem dezvaluie si in aceeasi masura ne fac orbi la adevar.
In mod ciudat presupunerile ei incep sa-si gaseasca anumite corespondente in lumea reala si in timp ce tensiunea si spaima se amplifica ceata care invaluie misterul incepe sa se risipeasca inlocuita de certitudinea amenintatoare.
Avand prea putine informatii inventeaza o lista de suspecti si de posibile motive pentru crima.
Cuprinsa de obsesia rezolvarii misterului Vesta isi imagineaza cine a fost Magda si cum si-a gasit sfarsitul.
Este nou-venita in aceste locuri ramasa singura dupa moartea sotului ei si nu cunoaste pe nimeni.
Vesta este profund socata nu stie ce trebuie sa faca.
Dar acolo nu se afla nici un cadavru.
Aici este trupul ei neinsufletit.
N-am facut-o eu.
Nimeni nu va sti vreodata cine a ucis-o.
Se numea Magda.
In timpul plimbarii zilnice cu cainele printr-o padure izolata Vesta descopera un bilet scris de mana fixat pe pamant cu niste pietre
