Cititorii au in fata o lucrare aparte, ce poate echivala cu un roman de aventuri de buna calitate, daca ar fi rodul fictiunii. (Petre Otu).
A facut-o, decantand din invalmasagul evenimentelor ceea ce i s-a parut esential, definitoriu pentru sine si pentru compatriotii sai. [...] Dar capitanul Gheorghe a reusit, spre apusul vietii, sa astearna pe hartie experienta traumatizanta pe care trait-o si care l-a marcat profund.
Avem de-a face, in realitate, cu jurnalul unui ofiter roman care a cunoscut ororile razboiului, sub aspectele lui cele mai respingatoare pentru un militar: umilinta infrangerii pe campul de lupta, reflex al unei situatii strategice fara iesire; drama incercuirii, in care moartea era mai curand o izbavire; lunga si amara experienta a captivitatii, a prizonieratului, cu tot cortegiul de restrictii, suferinte si sperante; repatrierea, dupa mai bine de cinci ani, la capatul careia a gasit o cu totul alta lume decat cea in care traise pana la plecarea pe front.
Din pacate, nu este vorba de asa ceva.
Cititorii au in fata o lucrare aparte, ce poate echivala cu un roman de aventuri de buna calitate, daca ar fi rodul fictiunii
