La cincizeci si noua de ani, Jacques Rainier pare sa aiba totul.
Mereu nemultumit de sine, de o sensibilitate exacerbata, a intretinut acest mit inventandu-si o autobiografie, incurcand pistele, stergand indiciile, publicand sub pseudonim, razandu-si de buna-cuviinta literara, socand prin ireverenta fata de canoanele stilului si ale compozitiei romanesti, prin declaratiile sale caustice si prin umorul negru.“ – Maxime Decout.
Gary si-a cultivat consecvent imaginea de paria, de cazac al literelor, alegandu-si personajele din randul saltimbancilor si marginalilor.
Desi e unul dintre cei mai cititi autori, ramane izolat in peisajul literaturii franceze.
Si in aceasta cheie trebuie sa-l citim: iconoclasta si inclasabila, opera lui rezista oricarei etichetari.
Iar cand imaginatia nu ii mai poate oferi solutii, ii cere Laurei sa treaca alaturi de el Dincolo de limita conventiilor, in teritoriul necartografiat al transgresiunii.„Romain Gary nu a devenit niciodata un clasic in adevaratul sens al cuvantului.
Terifiat de perspectiva esecului si a pierderii fiintei iubite, Rainier se refugiaza intr-o lume a fantasmelor inavuabile.
Problemelor financiare cunoscute doar de cercul apropiatilor li se adauga acum o imensa angoasa, care ii macina fiecare gand si gest.
Pana intr-o zi, cand o intalnire nefasta, la Venetia, marcheaza inceputul declinului pentru barbatul aparent invincibil si infailibil.
O afacere prospera, o iubita tanara si exotica, sincer indragostita de el.
La cincizeci si noua de ani, Jacques Rainier pare sa aiba totul
