Donator medic pacient - calatori prin randuiala divina pagini de istorie a medicinei romanesti - maria timuc carte

Descriere YEO:

Donator medic pacient - calatori - Disponibil la stonemania.ro

Pe YEO găsești Donator medic pacient - calatori de la StoneMania Bijou, în categoria Casa | Feng Shui | Aromaterapie,Carti Body, Mind, Spirit.

Indiferent de nevoile tale, Donator medic pacient - calatori prin randuiala divina pagini de istorie a medicinei romanesti - maria timuc carte din categoria Casa | Feng Shui | Aromaterapie,Carti Body, Mind, Spirit îți poate aduce un echilibru perfect între calitate și preț, cu avantaje practice și moderne.

Preț: 50 Lei

Caracteristicile produsului Donator medic pacient - calatori

• Brand: StoneMania Bijou
• Categoria: Casa | Feng Shui | Aromaterapie,Carti Body, Mind, Spirit
• Magazin: stonemania.ro
• Ultima actualizare: 20-12-2024 01:34:29

Comandă Donator medic pacient - calatori Online, Simplu și Rapid

Prin intermediul platformei YEO, poți comanda Donator medic pacient - calatori de la stonemania.ro rapid și în siguranță. Bucură-te de o experiență de cumpărături online optimizată și descoperă cele mai bune oferte actualizate constant.

Descriere magazin:
Era o zi frumoasă, începea primăvara, erau flori prin lume: 2 martie, anul 2001. „Ar trebui să scriem o istorie a transplantului”, mi-a spus prof. Irinel Popescu în ziua aceea, pe care mi-am notat-o în jurnalul meu personal. Scriam la ziar pe teme medicale, cunoșteam lumea medicală bine, scrisesem și despre transplant de la începuturile sale. În 1993, când lucram la Evenimentul Zilei, am fost într-o delegație la Cluj, unde aflasem că prof. Mihai Lucan făcea deja transplant. A fost primul doctor de transplant pe care l-am cunoscut. Mă uluia atunci ideea de transplant. În anul 1997, când prof. Irinel Popescu a făcut primul transplant de ficat, am fost la fel de impresionată, înțelegând ce important era ca transplantul să reușească și în România. Prof. Irinel Popescu venise din America și avea un vis îndărătnic: să facă transplant de ficat. Muncise ani întregi pentru asta. De asemenea, în anul 1999 fusesem toată noaptea la Spitalul de Urgență Floreasca, la primul transplant de inimă din România, făcut de dr. Șerban Brădișteanu. Nu mai era acolo nici un alt ziarist. Dr. Alexandru Bucur, directorul spitalului, îmi oferise exclusivitate pe acest subiect. Parcă a avut o premoniție, parcă ar fi știut că peste ani voi scrie o carte despre transplant. Aceasta a fost, poate, și inspirația prof. Irinel Popescu în ziua aceea de martie, când mi-a spus: „Ar trebui să scriem o istorie a transplantului”! Transplantul de ficat mergea foarte bine, luase o turnură fericită în urmă cu aproape un an. În 1999, Șerban Brădișteanu și Radu Deac făcuseră și primul transplant de inimă, la Spitalul de Urgență Floreasca, apoi urmase un altul, la Târgu Mureș, făcut de Radu Deac, și lucrurile mergeau bine și aici. „Să ne concentrăm pe transplantul de ficat și pe cel de inimă”, am stabilit noi atunci. Mi s-a părut o idee grozavă, m-am aprins. Nu aveam exercițiul scrierii cărților ample, publicasem doar poezii, dar… de ce nu? Iubeam și eu ideea de transplant și o susținusem de la început, din 1993, când îl cunoscusem pe prof. Lucan. Așa că… n-a trecut mult timp și am început să înregistrez interviuri cu Irinel Popescu. Sigur că mergea greu. Dacă nu era prin operații la Fundeni, dacă nu făcea vreun transplant, sau nu era pe la Ministerul Sănătății, era plecat prin străinătate, tot cu muncă. Era greu să-l prinzi liber, dar reușeam uneori și asta. Între timp, m-am dus de câteva ori la Spitalul Fundeni și i-am luat interviu profesorului Dan Tulbure. Îmi amintesc cu mare drag aceste conversații cu domnia sa. Îi străluceau ochii când povestea despre „ciolanul cu varză” de la Berlin, sau despre serile de la Paris și păhărelul de țuică (probabil îl vor surprinde pe prof. Irinel Popescu aceste povești, care apar în carte, dar sper că plăcut) și despre faptul uluitor că Irinel Popescu învățase după aceea și limba germană. „Mă gândesc că Irinel ar învăța și chineza dacă ar fi interesat de ceva pe acolo”, spunea profesorul, cu o mare admirație în glas. Era un fel al său de a spune că, atunci când Irinel Popescu vrea să facă ceva, face. Îl uluia această voință, perseverență și putere a celui care reușise, încă foarte tânăr fiind, să devină părintele transplantului de ficat din România și pe care prof. Tulbure îl iubea nespus. În același timp, prof. Tulbure era personaj cheie al transplantului de ficat și un personaj cheie și al celorlalte transplanturi: el avea să conceapă „unul dintre cele mai bune protocoale din lume de diagnosticare a morții cerebrale”, cum mi-a spus odată dr. Victor Zota. În timpul acela mă tot întâlneam cu prof. Lucan  pe la diferite conferințe, așa că i-am luat și lui interviuri și am constatat cu surprindere că fusese în sală, alături de prof. Proca, la primul transplant din România, în anul 1980. Sigur că atunci era un doctor tânăr și a asistat mai mult cu privirea. Că fusese în sală… era de-a dreptul uimito