În Barcelona, o prostituată braziliană în vârstă își dresează câinele să plângă la mormântul pe care l-a ales pentru ea. -
Gabriel Garcia Marque.
Povestirea, in schimb, nu are nici inceput, nici sfarsit: se leaga sau nu se leaga.
Caci in primul paragraf al unui roman trebuie definit totul: structura, ton, ritm, lungime si uneori chiar si caracterul vreunui personaj.
Restul este placerea de a scrie, cea mai intima si solitara care se poate imagina, si daca nu-ti petreci restul vietii corectindu-ti cartea e fiindca aceeasi rigoare de fier de care e nevoie ca s-o incepi se impune si ca s-o termini.
Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la inceperea unui roman.
Prin cele Douăsprezece povești despre viața latino-americanilor în Europa Garcia Marquez reușește să transmită un amalgam de melancolie, tenacitate, mâhnire și ambiție, amalgam care face parte din experiența imigranților.
La Geneva, un șofer de ambulanță și soția sa îl iau cu ei pe fostul președinte al unei țări din Caraibe, doar pentru a-și da seama că ambiția sa politică este intactă.
La Viena, o femeie își dezvăluie puterea de a vedea viitorul pentru o familie bogată. În Barcelona, o prostituată braziliană în vârstă își dresează câinele să plângă la mormântul pe care l-a ales pentru ea
