Cu sclipiri de geniu inca din frageda copilarie, George Enescu, personajul lui Dan Coman, ne este infatisat in drumul sau spre glorie, de la copil alintat si hiperprotejat de parinti la unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii.
O vioara cu cinci strune, la care sa cint, nu sa ma joc, a zis aproape soptit, ca pentru sine, apoi a parasit incaperea.\'\'.
Am zis ca imi doresc o vioara, nu o jucarie, a zis baiatul, ridicindu-se calm.
Maria inlemnise in picioare, in spatele lui Costache - barbatul ramasese cu zimbetul impietrit pe fata, fara replica.
Baiatul era asezat pe scaunelul de linga vatra - a deschis cutia si, dupa ce a privit vioara citeva secunde, a ridicat-o si, cu o miscare scurta, a aruncat-o direct in foc.
A asteptat cu nerabdare ca George sa se trezeasca, sa se spele si sa manince, apoi, dupa ce a inchis fereastra si ropotele ploii au scazut in intensitate, a luat cutia si i-a intins-o.
Dimineata, dupa ce a facut focul in soba, Costache a mai deschis o data cutia, trecindu-si degetele peste vioara cu trei corzi - un fel de instrument de jucarie, dar un instrument perfect pentru un baiat de nici cinci ani.
Cind a intrat sa-l verifice, baiatul dormea.
Sa nu i-o dai decit miine-dimineata, altfel nu doarme toata noaptea, a zis ea.
Maria s-a repezit la cutie cu praf dezinfectant si, cu miscari scurte, a sters vioara de opt ori.
E sirguincios si e un copil cuminte, o merita, a zis el.
Am luat-o din Dorohoi, de la libraria lui Bercovici. ﾄCind, seara tirziu, se pornise ploaia, barbatul aparuse cu cutia aceea mica in mina, aratindu-i-o incintat.
Cu sclipiri de geniu inca din frageda copilarie, George Enescu, personajul lui Dan Coman, ne este infatisat in drumul sau spre glorie, de la copil alintat si hiperprotejat de parinti la unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii
