Copilaria lui Dani in Romania anilor \'80. - Maria Surducan.
Dincolo de desenul bogat, imersiv, care reda cu generozitate un univers intre timp disparut, e impresionant felul in care personajele capata profunzime pe parcursul povestii.
Multi dintre cititori isi vor recunoaste copilaria, jucariile, cartile, hainele si interioarele, poate chiar si bunicii. - Florin Bican Epoca mea de aur recreeaza perfect entuziasmul si mirarea cu care baietelul descopera lumea si obiectele aproape magice care o alcatuiesc.
Dar «amintirile din copilarie» ale lui Daniel Horia beneficiaza de obiectivitatea unui suport grafic care le confera credibilitate dincolo de granitele poroase ale memoriei.
Fluiditatea memoriei si filtrele prin care absoarbe si retine realitatea deformeaza amintirile, estompandu-le sau aureolandu-le subiectiv.
Copilaria supravietuieste in memorie.
Revazuta insa cu ochi de adult, iluzia copilariei perfecte incepe sa se destrame incetul cu incetul.
Baiatul traieste ferit de dramele din familie, cat si de greutatile vietii de zi cu zi de la sfarsitul anilor 1980.
Nicio zi nu e plictisitoare cand bunicii se dau peste cap sa-i faca toate poftele, il duc la cinema si il lasa sa castige la jocurile de carti, iar excursiile la munte cu parintii, in Dacia lor portocalie, sunt cele mai grozave.
Dani are tot ce isi poate dori un prichindel de cinci ani: parinti iubitori, bunici care il adora, carti cu povesti si multe jucarii.
Copilaria lui Dani in Romania anilor \'80
