„ O scriere care ne releva doua constiinte vii ale iudaismului interbelic, doua constiinte gata sa asume responsabilitatea propriei religii si doua constiinte vigilente, ce exprima atentionari ferme atunci cand se produc devieri conjunctural politice in defavoarea credintei si a epifanizarii sale in morala personala si comunitara.
Se stinge la Bruxelles in 1995..
Steinhardt, Emanuel Neuman pleaca in anii ’60 la Bruxelles, unde lucreaza ca maitre de recherches la Institut International des Sciences Administratives si publica recenzii in revista institutului respectiv.
Casatorit cu Gertrude Steinhardt, vara lui N.
Dintre proiectele lor comune fac parte o Istorie a parlamentarismului romanesc si La religion anti-sémite (Du socialisme au national-socialisme), proiecte care nu vor fi insa duse pina la capat.
Neuman se va indrepta spre agnosticism, Steinhardt spre crestinism.
Cei doi incearca sa se integreze in Sinagoga, dar tentativa lor esueaza.
Este mentor al tanarului Steinhardt, initiindu-l in probleme culturale, ideologice sau de filosofie identitara.
In 1934-1935 colaboreaza la Revista burgheza, unde detine rubrica „Economic, social si monden“ si unde publica un fragment de roman, cu titlul Freud si Conul Costake.
Obtine titlul de doctor in Drept cu teza Limitele puterii statului (1937).
Steinhardt la Facultatea de Drept, este pasionat de dreptul constitutional.
Coleg cu N.
Steinhardt, intalnirea cu el fiind considerata de memorialist cel mai semnificativ eveniment de pana la botez.
Emanuel Neuman (Manole din Jurnalul fericirii) a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai lui N.
Se stinge la 30 martie 1989.
Monah din 1980, ramane activ pe terenul eseisticii si al criticii.
Publica volume de eseuri si de critica foarte bine primite, desi unele sunt puternic cenzurate.
In 1972 termina prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii.
Eliberat in august 1964, va reveni dupa cativa ani in lumea literara prin traduceri, medalioane, cronici etc.
Trece prin inchisorile Jilava (unde este botezat de parintele Mina Dobzeu), Gherla si Aiud.
In 1960 este anchetat, apoi condamnat in „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de munca silnica.
Refuza sa colaboreze cu noul regim.
Dupa razboi, publica pentru scurta vreme in Universul literar, Victoria, Tribuna poporului si, din nou, Revista Fundatiilor Regale.
Colaboreaza la Libertatea si la Revista Fundatiilor Regale.
In 1935 si 1937 publica impreuna cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaisme si Illusions et réalités juives.
Isi ia doctoratul in Drept in 1936.
In 1934 incepe sa colaboreze la Revista burgheza si publica sub pseudonimul Antisthius volumul parodic In genul… tinerilor.
Isi ia bacalaureatul in 1929 si frecventeaza cenaclul „Sburatorul”, iar in 1932 isi ia licenta in Drept.
Isi face debutul publicistic foarte de timpuriu in revista Liceului „Spiru Haret”.
Steinhardt se naste la Bucuresti pe 29 iulie 1912.
Se opteaza pentru demistificare si sunt combatute atitudinile subiective si generalizatoare cu argumente pertinente din sanul sociologiei si al unei foarte bogate bibliografii pe aceasta tema .” ( Ioan Chirila ) N.
Illusions et réalités juives este dedicata analizei situatiei concrete a iudaismului din Europa acelei perioade.
In Essai sur une conception catholique du Judaisme, autorii nu se rezuma la mediul religios, ei abordeaza socialul in integralitatea sa, formuleaza concluzii etice de politica si de politici economice sau aprecieri permanente cu privire la structurarile institutional-religioase si geopolitice. „ O scriere care ne releva doua constiinte vii ale iudaismului interbelic, doua constiinte gata sa asume responsabilitatea propriei religii si doua constiinte vigilente, ce exprima atentionari ferme atunci cand se produc devieri conjunctural politice in defavoarea credintei si a epifanizarii sale in morala personala si comunitara
