„O fascinantă lucrare de istorie" – Tony Blair, GuardianRecomandată de editorii ziarului New York TimesCarte distinsă cu premiile SAMUEL JOHNSON • DUFF COOPER •HESSELL-TILTMAN • ARTHUR ROSS, acordat de Council on ForeignRelations (Medalia de argint) și PREMIUL GUVERNATORULUI GENERAL ALCANADEIConferința de Pace de la Paris, 1919, și încercarea de a punecapăt războiuluiÎntre ianuarie și iunie 1919, după încheierea „războiului careurma să pună capăt tuturor războaielor", oameni din toatecolțurile lumii au sosit la Paris pentru Conferința de Pace.
Eminent expert înistorie şi relaţii internaţionale, MacMillan este şi un frecventcommentator în mass-media.
Este autoarea unor lucrări de mare succes, traduse în mai multelimbi și încununate cu premii prestigioase, precum Women of the Raj,Nixon in China, The Uses and Abuses of History, ExtraordinaryCanadians: Stephen Leacock, History’s People, The War that EndedPeace:The Road to 1914 (publicată în limba română de Editura Trei, subtitlul Războiul care a pus capăt păcii: Drumul spre 1914)..
Anterior a mai fostrector la Trinity College şi professor de istorie la Universitateadin Toronto, precum și la Universitatea Ryerson. Și-a obținut doctoratul la St Antony’s College, Oxford,unde mai târziu a ocupat poziția de rector.
Timp de șase luni, din ianuarie până în iunie,Parisul a fost deopotrivă guvern, curte de apel și parlamentmondial, nucleul temerilor și speranțelor întregii lumi.
Oficial, Conferința de Pace a durat încă și mai mult, până în1920, însă primele șase luni sunt cele mai importante, căci atuncis‑au luat deciziile‑cheie și s‑a pus în mișcare un lanț deevenimente cruciale.
O lucrare magistrală, de o relevanță uluitoare nu numai pentruistoriografia secolului XX, dar și pentru înțelegerea resorturilorși dinamicii lumii de azi.
Autoarea de origine canadiană Margaret MacMillan este un istoric derenume mondial, profesor de istorie internațională la UniversitateaOxford.
Cinau și mergeau la teatru unii în companiacelorlalți.
Creau noi state și noiorganizații.
Redactau tratate.
Se întâlneau în fiecare zi.
Discutau, dezbăteau, se ciorovăiau și cădeau iar la înţelegere.Încheiau acorduri.
Conferința de Pace era cea maiimportantă chestiune la ordinea zilei, iar delegații – cei maiputernici oameni de pe mapamond.
lumea nu maivăzuse niciodată ceva asemănător și nici că avea să mai vadăvreodată.„Captivantă… detaliată, justă, mereu vivace, plină de portretesclipitor realizate." – Allan Massie, Daily Telegraph„Exact genul de carte care îmi place – scrisă alert șicondimentată cu o cutezanță bazată pe o erudiție solidă." –Roy Jenkins, Sunday Times„Plină de viață, fascinantă și provocatoare" – Choice „Antrenant scrisă și bine documentată" – Stand To MagazineÎn 1919, Parisul era capital lumii.
Lawrence,regina Maria a României, Maynard Keynes, Ho Și Min – totmapamondul avea ceva de rezolvat la Paris în acel an.
T.
E.
Regi, prim-miniștri și miniștri de externe, însoțiți desuitele lor de consilieri, stăteau cot la cot cu jurnaliști șilobbyiști, luptând pentru o serie întreagă de cauze, de laindependența Armeniei până la drepturile femeilor.
Celemai importante personalități prezente au fost conducătorii celortrei mari puteri – Woodrow Wilson, Lloyd George și Clemenceau –,dar la Paris au sosit mii de alți delegați, fiecare cu propria saagendă. „O fascinantă lucrare de istorie" – Tony Blair, GuardianRecomandată de editorii ziarului New York TimesCarte distinsă cu premiile SAMUEL JOHNSON • DUFF COOPER •HESSELL-TILTMAN • ARTHUR ROSS, acordat de Council on ForeignRelations (Medalia de argint) și PREMIUL GUVERNATORULUI GENERAL ALCANADEIConferința de Pace de la Paris, 1919, și încercarea de a punecapăt războiuluiÎntre ianuarie și iunie 1919, după încheierea „războiului careurma să pună capăt tuturor războaielor", oameni din toatecolțurile lumii au sosit la Paris pentru Conferința de Pace
