Preocupat de tema ratării, care, în opinia sa, are relevanța unei cunoașteri de sine , Angelo Mitchievici o studiază într-o serie de eseuri pornind de la exemple din literatură, filme, bandă desenată.
Evitând orice sistematizare, încercare de pedagogie negativă sau lecție de morală, autorul pornește în mod frecvent de la reflecțiile lui Emil Cioran, cu care împărtășește atracția inavuabilă față de ratare și care deschide seria rataților ficționali cu cei din propria panoplie biografică.
Cum te instalezi în eșec? Cum îți asumi ratarea, cu voluptate, ori blazat sau resentimentar? De la Cioran la Voltaire, de la Mircea Eliade la Mircea Cărtărescu, de la
Locul unde nu s-a întâmplat nimic la
Marele Gatsby,
Deșertul tătarilor,
Macbeth, de la decadența gurmandă (din
Marea crăpelniță al lui Marco Ferreri) și erotică (din
Pasiune fatală al lui Louis Malle) la aventurile lui Corto Maltese și parabola Fiului Risipitor, asistăm la o defilare a (anti)eroilor ficționali care se instalează și persistă în eșec.
Preocupat de tema ratării, care, în opinia sa, are relevanța unei cunoașteri de sine , Angelo Mitchievici o studiază într-o serie de eseuri pornind de la exemple din literatură, filme, bandă desenată
