„Usa era deschisa! Intra rasucindu-se cu aproape o suta optzeci de grade pentru a gasi pe bajbaite intrerupatorul si a aprinde unicul bec atarnat de bagdadie.
Era mai grea ca de obicei.”.
Era cat pe ce sa cada cu ea.
Atunci, cu un oarecare efort o lua in brate.
Nu reusi.
O va trezi! O va readuce la viata! In zadar.
Poate ca doarme profund.
Era imposibil sa se prefaca, adica sa joace teatru! Traia un cosmar! Trebuia sa se trezeasca la realitate! Si totusi se repezi sa o stranga la piept, doar-doar ii va insufla putina viata.
Nici–o miscare.
O zgaltai putin crezand ca se preface.
Nu-i venea a crede.
Mai mult decat atat, trupul parea inert, iar la gat ieseau in evidenta niste pete negre.
Sarmana, o fi rapus-o oboseala! gandi el strecurandu-se aproape tiptil pe covorul de iuta si se duse direct spre ea sa o sarute cand constata cu groaza ca buzele ii sunt mai reci ca de obicei, cam vinete si ca nu reactioneaza normal la un asemenea gest.
Pe patul din celalalt capat al camerei, cu Fata in sus, intr-o pozitie putin cam incomoda si putin dezordonata, Eva dormea.
In Fata lui o priveliste la care nici nu s-a gandit vreodata si la care nici nu se astepta.
Intoarse capul.
Intreaga incapere se umplu de lumina. „Usa era deschisa! Intra rasucindu-se cu aproape o suta optzeci de grade pentru a gasi pe bajbaite intrerupatorul si a aprinde unicul bec atarnat de bagdadie
