Una din cele mai cunoscute relaţii paideice din istoria psihologieişi psihoterapiei este cea dintre Freud şi Jung. (Loÿ) IV, 4 februarie 19. (Jung) III, 2 februarie 1913.
Loÿ (1914) PrefaţăI, 12 ianuarie 1913 (Loÿ)II, 28 ianuarie 1913.
Jung şi R.
O corespondenţă întreC.
G.
Un caz de nevroză la un copil X Aspecte generale ale psihanalizei (1913) XI Despre psihanaliză (1916)XII Probleme psihoterapeutice de actualitate.
Principii terapeutice ale psihanalizei 9.
Etiologia nevrozei 8.
Complexul Oedip7.
Fantasmele inconştientului 6.
Nevroza şi factorii etiologici în copilărie5.
Conceptul de libido 4.
Teoria sexualităţii infantile3.
O privire de ansamblu asupra unor ipoteze anterioare2. d.: „The Mechanism and Interpretation ofDreams" O dezbatere critică (1911)VII Despre critica adusă psihanalizei (1910) VIII Despre psihanaliză (1912)IX Încercarea unei prezentări a teoriei psihanalitice (1913)Cuvânt înainte la prima ediţie Cuvânt înainte la ediţia a doua 1.
O replică la critica luiAschaffenburg (1908) II Teoria freudiană asupra isteriei (1908) III Analiza viselor (1909) IV O contribuţie la psihologia zvonului (1910–1911)a) Martori auditivi b) Din auzitec) EpicrizaV O contribuţie la cunoaşterea visului despre numere (1910–1911)VI Morton Prince, M.
ZAMFIRESCU) Inconştient colectiv şi inconştient personal Spiritul inconştient Libidoul Vis şi simbol I Teoria lui Freud despre isterie.
Jung ŞI FREUD— UN CAZ DE CONTRADICŢIEUNILATERALĂ? (VASILE DEM.
Jung:• Civilizaţia în tranziţie ( volumul 10)CUPRINS:CUVÂNT ÎNAINTE. ( volumul 7)Următoarea apariţie din seria de C.
G.
Jung:• Două scrieri despre psihologia analitică.
JUNGUltima apariţie din seria de C.
G.
Tot mereu există şi oamenicare au înţeles ce înseamnă că Dumnezeu este tatăl lor.
Echilibrul dintre carne şi spirit rămâne rezervat acestei sfere."C.
G. Însă spiritul dovedeşte tot mereu tărie prin faptul căînvăţătura esenţială a vechilor iniţieri este purtată maideparte din generaţie în generaţie.
Uşor este deizgonit spiritul, dar din supă lipseşte sarea, «sarea pământului».
Asta nu dovedeşte o tărie deosebită a spiritului, iarconsecinţele înţelegerii greşite se manifestă ca degenerarenevrotică, înveninare, îngustime şi pustiire.
El însuşi este exemplul şcolar al psihologieisale şi şi-a dedicat viaţa şi creaţia împlinirii acesteimisiuni."[…]„De milenii, iniţiaţii propovăduiesc naşterea din spirit şi,în mod ciudat, omul uită tot mereu să înţeleagă procreareadivină.
De aceea, Freuda ajutat la naşterea unui mare adevăr omenesc tocmai cu crezul săucel mai subiectiv.
Nici un psihiatru experimentat nu poate să negecă a avut cel puţin zeci de cazuri a căror psihologie corespundeîn toate aspectele ei esenţiale cu cea a lui Freud.
Nu sunt un oponent al luiFreud, deşi miopia sa ca şi cea a discipolilor săi vor să măeticheteze ca atare.
Este expresia modelatăfericit a celor deja găsite subiectiv.
ZAMFIRESCU„Ceea ce are de spus Freud despre rolul sexualităţii, al plăceriiinfantile şi al conflictului ei cu «principiul realităţii»,despre incest şi altele asemenea este în primul rând expresia ceamai adevărată a psihologiei sale personale.
Articolele din această carte, scrise de Jung îndiferite momente ale vieţii, documentează evoluţia atitudiniipsihanalistului elveţian faţă de psihanaliza freudiană de laacceptare fără rezerve la critică din perspectiva proprieiconcepţii.
VASILE DEM.
Nu doar ceea ce a fost îndepărtat dinconştiinţă în prima copilărie dă conţinut inconştientului,aşa cum credea Freud, ci şi precipitatele experienţelorfundamentale ale speciei care n-au fost niciodată în conştiinţaindividuală.
Inconştientulcolectiv ia locul inconştientului personal în centrul concepţieilui Jung despre psihic.
La început discipolpreferat, ridicat de Freud la rangul de «prinţ moştenitor», Jungdevine, începând cu 1912, fiu rătăcitor şi elaborează propriateorie despre inconştient şi terapia psihanalitică.
Una din cele mai cunoscute relaţii paideice din istoria psihologieişi psihoterapiei este cea dintre Freud şi Jung
