Scurtă lămurire preliminară Nucleul acestui mic volum este mai vechiul meu eseu intitulat chiar „Gîlceava dracului cu lumea”, apărut pentru prima oară integral în volumul „Spiritul dreptei. 7 dracul de lîngă noi Uite dracul, nu e dracul! – 11 Cunoaşte ca să re-cunoşti! – 12 Şi dracul a fost înger de lumină Obîrşia duhurilor slujitoare – 19 Ierarhiile cereşti – 21 Ceata voievozilor – 26 Cînd îngerul se face drac – 30 Numele nu stă degeaba pe drac dracul cu chip de şarpe – 37 De la daimon-ul antic la demonul medieval – 39 Diavolul – principiu al dezbinării – 42 Cohorta lui Satan – 43 Lucifer şi luciferismele – 44 Intermezzo: Luciferismul în țara lui Caragiale – 47 Între Hristos şi Antihrist – 50 Recurs la limba română Despre dracul… pe ocolite – 57 Urît ca dracu’! – 59 În loc de „Piei, drace!”.
SUMARUL CĂRȚII Lămurire preliminară – pag.
Autorul * În Addenda am inclus, de altfel, un eseu teologic ceva mai pretenţios, publicat aici pentru prima oară ca atare (deşi unele părţi din el se regăsesc în alte scrieri ale mele), în care comentez pe larg, pornind de la patru versete-cheie, scenariul biblic al facerii şi căderii („Cînd dracul îşi bagă coada… Păţaniile omului între «chip» şi «asemănare»”). (Întru îngerii cei buni „ne-a pedepsit”, mai demult, d-l Andrei Pleşu, la un nivel superior, cum se şi cuvenea).
Dacă ţinem seama de arhaismul semantic „a pedepsi” = „a învăţa”, am vrut „să ne pedepsim” puţin întru dracul, ca să nu ne lăsăm prea lesne „pedepsiţi” de el...
Materia m-a obligat la o interdisciplinaritate principială, cu mult recurs la lingvistică, folcloristică şi istoria literaturii, dar firul călăuzitor a rămas pînă la capăt cel teologic, cu accent discret pe latura morală şi pedagogică.
Marian sau Tudor Pamfile, în mare parte reeditate după 1989). „Daimonologia”, sau contribuţiile unor folclorişti mai vechi, ca Simion Fl.
N-am luat în discuţie, de pildă, decît principalele denumiri şi ipostaze ale diavolului, ocolind, între altele, entităţile malefice secundare, de origine precreştină (şi adeseori neîncreştinate), ce populează natura în mitologia folclorică, sau se află în legătură cu lumea morţilor (pentru acestea, a se vedea, de pildă, buna sinteză a etnologului Romulus Vulcănescu, în volumul „Mitologie română”, Editura Academiei, Bucureşti, 1985, Partea III, mai ales cap.
Desigur, n-am acoperit decît o parte – pe care am socotit-o însă cea mai însemnată – din vasta „hartă” a Răului.
Nu mi-am propus să spun lucruri noi, ci mai degrabă să amintesc lucruri uitate, supunîndu-le provocator conştiinţei publice curente (care de multe ori pierde esenţialul şi ignoră că l-a pierdut), dar şi conştiinţelor mai sofisticate, pe care însă „contextul” le va fi împiedicat să se apropie ceva mai atent de o asemenea problematică.
Am căutat să ofer cititorului interesat o informaţie bogată şi corectă, cu comentarii minimale şi într-un stil mai degrabă colocvial, mai cu seamă că mi-am ales ca principală călăuză chiar limba română, cu savorile ei miezoase, din păcate astăzi folosită tot mai elementar şi înţeleasă tot mai superficial.
Noua ediție (2017) aduce alte cîteva revizuiri și adaosuri (inclusiv un subcapitol nou – „Intermezzo: Luciferismul în țara lui Caragiale” – și trei texte suplimentare în „Addenda”: „Luciferismul de larg consum”, „Cazul Tanacu” și „Remember: tragedia de la «Colectiv»”). În vederea primei editări într-un volum separat (Nemira, 2005), eseul a fost restructurat şi substanţial adăugit, atît în corpul textului, cît mai ales în notele de subsol. 44-65), apoi şi în diferite alte contexte, ca de pildă în revista lunară „lumea credinţei” (din decembrie 2003 pînă în septembrie 2004), cu mici revizuiri şi adaosuri succesive. Între tradiţie şi actualitate” (Editura Anastasia, Bucureşti, 1997, pp.
Scurtă lămurire preliminară Nucleul acestui mic volum este mai vechiul meu eseu intitulat chiar „Gîlceava dracului cu lumea”, apărut pentru prima oară integral în volumul „Spiritul dreptei
