Umblam dupa un baiat care inoata in lume ca pestele prin apa.
Si mai ales daca nu iei regulile prea in serios....
Anchetele, ca toate saradele, au haz doar cat iti bati capul cu ele.
Pana la urma insa, o sa-l gasim.
Ceva rau creste acolo.
Cand lasi un morman de gunoi sa sporeasca, dupa o vreme el prinde viata.
El trebuia sa se iveasca pe lume.
Foamea l-a chinuit pana a putut sa tina cutitul, sa-si taie singur felii din orice si-a dorit.
Daca bate vantul, ridici gulerul hainei.
Daca e soare, iti pui ochelari fumurii.
Daca sta sa ploua, iei o umbrela.
Ne baga in seama doar cum cercetezi vremea, cand pleci de-acasa.
Nu ne uraste, nu se teme, nu ne indrageste.
Fireste ca nici noi nu suntem ingeri.
Ii gasim numai urmele, din cand in cand, urmele unei lighioane scapate din iad.
Umblam dupa un baiat care inoata in lume ca pestele prin apa
