Operele literar-filosofice ale lui Walter Benjamin (1892–1940) senumără printre cele mai discret influente lucrări din epocapostbelică, deși abia după moartea sa și-a dobândit, în afaraGermaniei natale, acea faimă și valoare pe care puțini i le-aurecunoscut în timpul vieții.
Dintre cele maiimportante lucrări ale sale: „Zur Kritik der Gewalt“ („Criticaviolenței“), 1921; „Goethes Wahlverwandtschaften“ („deGoethe“), 1924/1925; ( , 1928;), 1950.
Cuprins(Hannah Arendt) Teorie • Critică și comentariiViața studenților Două poezii de Friedrich HölderlinDestin și caracterSarcina traducătoruluiAfinitățile elective de GoetheOpera de artă în epoca reproducerii mecaniceParis, capitala secolului al XIX-leaDespre unele motive literare la BaudelaireCentral Park Despre conceptul de istorieFragment teologic-politicComentarii la scrisori din veacul burghez ProzeCopilărie berlineză la început de veacCaracterul distructivExperiență și sărăcie Umbre scurte I Groază frumoasăIdei în imaginiMici capodopereSerie ibizană Hașiș la MarsiliaEseuri literarePortretul lui Proust Robert Walser Karl KrausPovestitorul(Friedrich Podszus). În calitate de critic cultural,Benjamin a preluat idei din materialismul istoric, idealismul germanși misticismul evreiesc, pe care le-a combinat într-un ansamblu delucrări reprezentând o contribuție inedită la filosofiaoccidentală, la marxism și la teoria estetică.
Arelegături cu Şcoala de la Frankfurt, fiind însă inspirat în maremăsură de marxismul lui Bertolt Brecht și de misticismul evreiescîn viziunea lui Gershom Scholem. Îşicâştigă existenţa publicând în presa germană a vremii. Începând din 1912 urmeazăstudii de filosofie, la Freiburg, Berlin, München şi Berna. În prezent, se consideră că a avutuna dintre cele mai pătrunzătoare și mai originale minți aleculturii central-europene decimate de naziști.conține două dintre cele mai cunoscute eseuri ale sale, „Opera deartă în epoca reproducerii mecanice“ și „de Goethe“, precumși altele despre arta traducerii, Friedrich Hölderlin, artapovestirii, Baudelaire, Proust sau Karl Kraus, oferind cea mai bunămodalitate de a pătrunde gândirea originală a lui Walter Benjamin.
Iar introducerea stimulativă a lui Hannah Arendt dezvăluie modul încare viața și opera sa constituie o prismă prin care se răsfrângerealitatea timpului său, dovedind în cele din urmă existența laBenjamin a unei rare capacități de a gândi poetic, fără a fiînsă nici poet, nici filosof.„Ceea ce ghidează gândirea poetică a lui Benjamin esteconvingerea că, deși ceea ce este viu este supus distrugeriitimpului, procesul de descompunere este în același timp un proces decristalizare, că în adâncul mării, unde se scufundă și sedizolvă ceea ce a fost viu cândva, unele lucruri supraviețuiesc înnoi forme cristalizate ce rămân imune în fața stihiilor,așteptându-l doar pe culegătorul de perle ce se va scufunda într obună zi la ele și le va aduce în lumea celor vii — sub forma unor«fragmente de gânduri», ceva «prețios și straniu», poate chiarca niște eterne.“Hannah ArendtWalter BENJAMIN, critic literar, eseist, traducător și filosofmarxist german, s-a născut la Berlin în 1892, într-o familieevreiască aparţinând marii burghezii.
Operele literar-filosofice ale lui Walter Benjamin (1892–1940) senumără printre cele mai discret influente lucrări din epocapostbelică, deși abia după moartea sa și-a dobândit, în afaraGermaniei natale, acea faimă și valoare pe care puțini i le-aurecunoscut în timpul vieții
