Cartea Impudoare.
Dacă iubim, urâm, ne indignăm, suferim, ne ascundem sau ne dăm pe faţă mai degrabă la fel sau neasemănător.“.
Dacă avem mai multe lucruri care ne leagă sau o grămadă care ne despart.
Dacă are mai multe suişuri şi coborâşuri în ea.
Veţi afla, astfel, doamnelor şi domnilor, dacă viaţa voastră e mai frumoasă sau mai urâtă decât a mea.
O fac cu gândul că, astfel «însemnată», viaţa mea ar putea fi folosită ca unitate de măsură.
Scoţându-le în lume, pun semne pe panglica vieţii mele.
Iată, iau părţi din ea şi, povestindu-le, le pun în vitrină.
Am o viaţă.
Atunci am hotărât să le public.“ „Vieţile noastre, în singurătatea lor, pot fi asemănate, pentru a folosi o vorbă a lui Platon, cu o «panglică de măsurat fără semne pe ea».
Când le‑am scos din zăcământul cărților mele și le‑am adăugat altele noi, am văzut că întregul se așază de la sine sub opt teme mari – actualele capitole ale acestei cărți.
Erau firimituri care, intrând în lume, își ascundeau potențialul expresiv pe care l‑ar fi căpătat poate dacă n‑ar fi fost stinghere. În risipirea lor, vechile fragmente nu făceau masă critică și, astfel, ratau întâlnirea cu cititorul.
Dar chiar și construită cu «pietre scoase din clădirile vechi», cred că această carte este, cum spuneam, una nouă, căci întregul ei n‑a existat niciodată, așa cum într‑un joc de puzzle piesele separate preexistă imaginii finale, dar ele nu‑și capătă sensul decât odată ce întregul este realizat.
Există aici și fragmente inedite, nu puține, scrise pe măsură ce vechile notații, odată selectate, se cereau întregite sau mă provocau într‑o nouă direcție.
Constantă era recurența obsesiilor, dar punerea lor în pagină varia mereu.
Gândul acestui mod de «a construi» mi‑a venit în minte atunci când, căzând în mai multe rânduri peste fragmente disparate descoperite în cărțile scrise de‑a lungul a cinci decenii, am constatat că aceleași idei reveneau obsesiv, în forme diferite, de la o carte la alta.
Gabriel Liiceanu despre cartea impudoare: „E o carte nouă, construită cu pietre scoase din clădirile vechi.
Alte carti scrise de Gabriel Liiceanu sunt: Isus al meu Dragul meu turnator Apel catre lichele Usa interzisa A trăi înseamnă să poți supraviețui strivit între două imagini despre tine: a ta și a celorlalți.
Despre „eu“ va fi vorba este scrisa de Gabriel Liiceanu si a aparut la editura Humanitas.
Cartea Impudoare
