O stare de asteptare caracterizeaza in intregime acest roman, unul aproape istoric, caci actiunea lui se petrece cu peste trei decenii in urma, in ultimii ani ai regimului comunist.
Se lasa ceata (2006) si o selectie a articolelor sale aparute dupa 1990: Jurnal indirect (1990‑2015) (2015)..
A mai publicat romanele Poveste de iarna (1987), Acasa (1992), Educatie tirzie (doua volume, 1998‑1999), Fetita (2003), Se innopteaza.
II, 2017).
I, 2011, 2012 ; vol.
Panorama alternativa a literaturii romane (vol.
Structura narativa a romanului proustian (1976), Poemul romanesc in proza (1981), Formele liricii portugheze (1985), Cealalta fata a prozei (1988), Din secolul romantic (1989), Discursul anilor ’90 (1997), Jurnal indirect I (2002), Scurta istorie.
Macedonski (1972), Imaginea ascunsa.
A publicat numeroase sinteze de specialitate: Proza poetica romaneasca in secolul XIX (1971), Introducere in opera lui Al.
A fost Ambasadorul Romaniei in Portugalia (noiembrie 1997 – mai 2001) si Ambasadorul Romaniei in Brazilia (2007‑2012).
Intre 1990 si 1993 detine functia de Subsecretar de stat in Ministerul Educatiei si Cercetarii.
Intre 1970 si 1972 este consilier in Ministerul Invatamintului.
In 1975 infiinteaza Sectia de limba si literatura portugheza de la Universitatea din Bucuresti.
Intre 1972 si 1975 este profesor la Universitatea din Lisabona.
In 1970 devine doctor in Litere cu teza Proza poetica romaneasca in secolul al XIX‑lea (coordonata de Serban Cioculescu).
In perioada 1966‑1967 urmeaza un stagiu de specializare in Franta, la Universitatea din Nisa, sub indrumarea profesorului Pierre Guiraud.
A debutat in 1962, la 21 de ani.
Dar acestea nu se vor indeplini probabil niciodata, pentru ca, aparent, traim intr-o perpetua asteptare.
Mihai Zamfir este profesor la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, specialist in stilistica, istorie literara si literatura comparata.
Euforia miraculoasa ce cuprinde lumea dureaza doar cateva zile, ca orice miracol, lasind insa loc altor asteptari.
Explozia se produce in cele din urma in decembrie ’89.
Exasperarea difuza combinata cu speranta ca poate totusi ceva se va intimpla pun stapinire pe locuitorii vilei cu numarul sase din Intrarea Vergului, la fel ca pe mai toti locuitorii Romaniei.
O stare de asteptare caracterizeaza in intregime acest roman, unul aproape istoric, caci actiunea lui se petrece cu peste trei decenii in urma, in ultimii ani ai regimului comunist
