- Sunteti pentru toata lumea, domnule ministru, un sceptic. 1, 4. - Rampa, 1 iulie 1935, pp.
Gazetarul care i l-a luat, trimis de revista culturala Rampa, este nimeni altul decat Mihail Sebastian, un tanar de 27 de ani care debutase recent in proza, nu inca si in teatru.
De cate ori fac un gest, incerc sa-i cantaresc toate posibiltatile viitoare, toate erorile. Selectie din interviul acordat in iunie 1935 de omul politic Constantin Argetoianu.
Eu - nu-i asa? - dibuesc, ma intreb, ma scrutez...
A gasit cheia tuturor problemelor.
E un fericit.
Ei n-au indoieli, ci stiu tot, ei cunosc tot! Ma incanta de exemplu siguranta lui Mihalache.
Siguranta lor e un imens noroc.
Eu ii invidiez sincer pe oamenii care sunt siguri in viata.
Le doute! Ce povara! Dar asa am fost invatati noi: sa ne indoim.
Un om care se indoieste prea mult, nu nu poate construi prea mult.
A fost o adevarata nefericire, faptul ca n-am putut crede.
Iti repet insa ca nu ma felicit deloc pentru luciditatea mea.
Dar cum sa nu fiu sceptic, daca de atatea decenii ma invartesc in jurul problemelor si al oamenilor? Cand vad ce e in fundul gandului fiecaruia, ma lecuesc de orice iluzie.
Asta s-o fi chemand cinism sau scepticism.
Nu m-am jenat niciodata sa spun ceea ce gandeam.
Eu sunt doar un om fara ipocrizie.
Astazi cinic se chiama un om fara rusine.
Se uita ca cinicii in filosofie reprezentau o scoala, o atitudine, o directie.
Vezi, lumea pierde usor sensul just al cuvintelor.
Adica, sincer si nefatarnic.
Da.
Mai rau chiar: un cinic. - Cinic!... - Sunteti pentru toata lumea, domnule ministru, un sceptic
