Biroul d-lui Argetoian are cateva foarte bune tablouri si cateva rafturi de carti. 1, 4. - Rampa, 1 iulie 1935, pp.
Gazetarul care i l-a luat, trimis de revista culturala Rampa, este nimeni altul decat Mihail Sebastian, un tanar de 27 de ani care debutase recent in proza, nu inca si in teatru.
Ar trebui poate sa ma analizez, dar la ce bun? Extras din interviul acordat in iunie 1935 de omul politic Constantin Argetoianu.
Nu stiu de ce.
Acum nu ma mai intereseaza.
Petreceam ceasuri intregi in librarii.
O adevarata patima.
Pe vremuri nu numai ca citeam, dar eram si bibliofil.
Nu mai am interes de carti.
Dar afara de albumele de calatorie, citesc foarte putin. Eu am iesit din faza intelectuala.
Asa ca mi se intampla sa cunosc foarte bine unele tari, inainte de a le vizita.
Revad locuri cunoscute sau studiez altele, pe care inca nu le-am vazut.
Cand intr-o tara, cand intr-alta, cand intr-un oras, cand intr-altul, dupa capriciu.
Deschid aproape in fiecare seara, inainte de culcare, cate un volum si fac astfel cate un voiaj.
Imi dau seama cat e de umflat si de farsor, dar e un admirabil talent. Incolo - dar am mai spus-o si n-as vrea sa ma repet cartile mele de capatai sunt colectia Bedeker.
In special Memoires d\'outre-tombe.
E Chateaubriand.
Ma amuza insa.
E un autor pe care il recitesc si astazi cu multa placere, dar oarecum nu cu deplina satisfactie de mine insumi.
Dupa etapele vietii.
Pe rand.
Sau, ca sa fiu exact, am avut mai multi autori preferati.
De vreme ce suntem intre carti, sa vorbim despre carti. - Nu am autori preferati.
Le fac ocolul in timp ce gazda mea cerceteaza oarecari hartii in legatura cu Basarabia, prilej pentru a deplasa conversatia pe cu totul alt plan decat al politicii de care am abuzat.
Biroul d-lui Argetoian are cateva foarte bune tablouri si cateva rafturi de carti
