”Suprarealismul are faima unei rupturi totale cu ceea ce-l precede, a unui soi de nihilism inspaimintator, care, vorba lui Breton, incearca a inlocui o lume cu alta dominata de particula anti, dar daca ar fi chiar asa am avea a face cu riscul unei iesiri din cadrul creatiei.
In fapt e o innoire la limita limbajului, dar nu o suspendare a sensului literar (cu a sa radacina ontologica), precum o dovada a unei supravietuiri a acestuia in conditiile originalitatii maximale, asemanatoare cu o asprime de clima polara sau tropicala.” (Gheorghe Grigurcu). ”Suprarealismul are faima unei rupturi totale cu ceea ce-l precede, a unui soi de nihilism inspaimintator, care, vorba lui Breton, incearca a inlocui o lume cu alta dominata de particula anti, dar daca ar fi chiar asa am avea a face cu riscul unei iesiri din cadrul creatiei
