Izolat in cochilia miraculoasa a trupului, spiritul este restrans in perceptiile sale la limitele care ii sunt necesare.
Autor: chico xavier Editura: Ganesha Format: 13x20 cm Numar pagini: 152.
Odată ce a învățat să folosească umbrele palatului trupesc în care se găsește întemnițat vremelnic, grație dezvoltării facultăților sale divine, meditând și acționând în slujba binelui, el începe să țeasă puțin câte puțin aripile iubirii și înțelepciunii cu ajutorul cărora, în zboruri sublime și supreme, se va înălța mai târziu fericit către eternitate. În timpul existenței sale carnale, el găsește multiple modalități de a exersa și de a lupta pentru a dobândi și a-și fixa interior darurile care îi sunt necesare pentru a putea respira într-o bună zi pe niveluri superioare. În templul miraculos al cărnii, sufletul nostru este închis provizoriu într-o uitare temporară, căci el este deținătorul unui vast patrimoniu de experiențe.
Aceste pagini lipsite de pretenții sunt un apel la unirea forțelor noastre în jurul lui Cristos, Domnul și Stăpânul nostru.
Prin intermediul cuvintelor marilor îndrumători, vei urmări sublimele povestiri ce provin din infinit, vei auzi multe voci prietenoase flatându-ți personalitatea, vei afla vești care te vor cufunda în extaz, și totuși, numai cu ajutorul lui Iisus, printr-o viață bine trăită în conformitate cu învățătura Evangheliei, ne putem restructura individualitatea eternă, pentru a realiza sublima ascensiune către Conștiința Universului.
Totusi, in interiorul acestei „retele\' a simturilor fiziologice, spiritului i se ofera oportunitati glorioase de a lucra pentru depasirea de sine.
El este torturat de dorinta nedefinita de a se intoarce la spiritualitatea superioara, in timp ce rataceste prin lumea cea opaca in dizarmonii bizare si repetate.
In templul miraculos al carnii, in care celulele sunt caramizi vii ce servesc la constructia formei, sufletul nostru este inchis provizoriu intr-o uitare temporara, dar nu absoluta, caci el este detinatorul unui vast patrimoniu de experiente.
Forte neexplorate si resurse infinite dorm in el asteptand parghia vointei pentru a se manifesta si pentru a se indrepta catre supraconstiinta.
Cunostintele dobandite si obiceiurile inradacinate de-a lungul secolelor zac in el sub forma unor intuitii si tendinte.
Creierul fizic este o camaruta intunecoasa care ii da ocazia sa recapituleze si sa reinvete.
Vederea, auzul, pipaitul sufera enorme restrictii.
In ochii lui, sfera senzoriala este o inchisoare sufocanta.
Izolat in cochilia miraculoasa a trupului, spiritul este restrans in perceptiile sale la limitele care ii sunt necesare
